cocârja

COCÂRJÁ, cocârjez, vb. I. refl. A se îndoi (de spate); a se gârbovi. [var.: cocârjí vb. IV.] – Probabil din cârjă (sub influenţa lui cocoşa, încovoia).

Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX '98



COCÂRJÁ vb. v. gârbovi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cocârjá vb., ind. prez. 1 sg. cocârjéz, 3 sg. şi pl. cocârjeáză, 1 pl. cocârjăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. cocârjéze; ger. cocârjând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A COCÂRJ//Á cocârjaéz tranz. pop. A face să se cocârjească; a gârbovi; a cocoşa. /Din cârjă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE COCÂRJ//Á mă cocârjaéz intranz. A-şi încovoia spatele (de bătrâneţe, greutăţi etc.); a se gârbovi; a se cocoşa. /Din cârjă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cocîrja (-jésc, -ít), vb. – A curba, a îndoi. – var. încorcîrja, (în)cocîrji. Rezultat al unei contaminări al lui cîrje, cu cocoşa, coroia etc. (Puşcariu, Dacor., VIII, 109; DAR); sau mai curînd a lui cîrje (cf. cîrjoia), cu pref. expresiv co-, ca în cofleşi, copleşi, cotropi.

Trimis de blaurb, 11.05.2007. Sursa: DER