acuitate — ACUITÁTE s.f. 1. (livr.) Capacitate a organelor de simţ de a percepe excitaţii oricât de slabe şi de a diferenţia excitaţii foarte asemănătoare între ele; ascuţime, agerime. ♢ loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de… … Dicționar Român
sagacitate — SAGACITÁTE s.f. (livr.) Facultate a minţii omeneşti de a înţelege uşor şi repede ceva; perspicacitate, agerime. – Din fr. sagacité. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SAGACITÁTE s. v. acuitate, agerime, clarviziune, pătrundere,… … Dicționar Român
alerteţe — ALERTÉŢE s.f. (Rar) Voiciune, agerime; elan, avânt. – Din it. all ertezza. Trimis de ana zecheru, 18.12.2002. Sursa: DEX 98 alertéţe s, f., art. alertéţea, g. d. art. alertéţei Trimis de siveco, 05.11.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
ascuţime — ASCUŢÍME s.f. 1. Faptul de a fi ascuţit. 2. fig. Agerime (a minţii), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ♢ loc. adv. Cu ascuţime = hotărât, ferm. – Ascuţi + suf. ime. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 ASCUŢÍME s. v. acuitate, agerime … Dicționar Român
perspicacitate — PERSPICACITÁTE s.f. Calitatea de a fi perspicace; agerime, ascuţime (de minte), isteţime, pătrundere. – Din fr. perspicacité. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98 PERSPICACITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. fler, (fig.) miros. (Are… … Dicționar Român
ager — ÁGER, Ă, ageri, e, adj. 1. Iute în mişcări; sprinten. 2. Isteţ, deştept. ♦ (Despre ochi sau privire) Vioi, pătrunzător, scrutător. 3. (înv.; despre obiecte) Tăios, ascuţit. – lat. agilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ager ≠… … Dicționar Român
deşteptăciune — DEŞTEPTĂCIÚNE s.f. Însuşirea de a fi deştept (2); inteligenţă. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deştept. – Deştept + suf. ăciune. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEŞTEPTĂCIÚNE s. 1. v. inteligenţă. 2. agerime, dibăcie,… … Dicționar Român
inteligenţă — INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune. ♢ Inteligenţă artificială = capacitate a… … Dicționar Român
isteţ — ISTÉŢ, EÁŢĂ, isteţi, e, adj. Ager (la minte), deştept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Isteţ ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic,… … Dicționar Român
isteţime — ISTEŢÍME, isteţimi, s.f. Agerime (de minte), iscusinţă, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteţie, isteciune, perspicacitate. – Isteţ + suf. ime. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISTEŢÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligenţă.… … Dicționar Român
