coeficient


coeficient
COEFICIÉNT, coeficienţi, s.m. 1. Element constant într-o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanţe şi care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanţă în condiţii determinate. 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori, arătând câte unităţi din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare. [pr.: -ci-ent] – Din fr. coefficient.
Trimis de C_Taut, 08.05.2008. Sursa: DEX '98

coeficiént s. m. (sil. -ci-eni), pl. coeficiénţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COEFICIÉN//T coeficientţi m. 1) Număr care multiplică un termen dintr-o expresie algebrică. 2) Factor numeric (constant) de pe lângă o expresie algebrică sau mărime variabilă. 3) fiz. Mărime care indică proprietatea constantă a unui corp în anumite condiţii. [Sil. -ci-ent] /<fr. coefficient
Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: NODEX

COEFICIÉNT s.m. 1. (mat.) Număr sau parametru literal care multiplică o expresie algebrică în formă de monom. 2. Valoare relativă atribuită la un examen. 3. Mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem fizic. ♢ Coeficient statistic = formă de exprimare a raportului dintre două mărimi printr-un număr, care arată de câte ori o mărime este mai mare sau mai mică în comparaţie cu alta; coeficient economic = relaţie, exprimată în procente, între cantitatea de muncă utilă produsă de un mecanism şi cantitatea de energie pe care o consumă acesta. [pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nţi. / < fr. coefficient].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

COEFICIÉNT s. m. 1. număr scris la începutul unui anumit termen (dintr-o expresie algebrică) pe care îl multiplică. 2. mărime constantă în anumite condiţii date, care indică o anumită proprietate a unei substanţe, a unui sistem, proces tehnologic etc. 3. valoare relativă atribuită la un examen. (< fr. coefficient)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • coeficient — co|e|fi|ci|ent Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • coeficiént — s. m. (sil. ci eni), pl. coeficiénţi …   Romanian orthography

  • Coéficient d'utilisation digestive — Coefficient d utilisation digestive Pour les articles homonymes, voir CUD. Le Coefficient d utilisation digestive (CUD) est la quantité de nutriment ingérée est différente de celle qui, une fois digérée, va être absorbée au niveau de l intestin.… …   Wikipédia en Français

  • dilataţie — DILATÁŢIE, dilataţii, s.f. Creştere a dimensiunilor unui corp sub acţiunea căldurii; dilatare. ♦ Coeficient de dilataţie = creşterea unităţii de lungime, de suprafaţă sau de volum a unui corp, raportată la 1 Trimis de LauraGellner, 13.07.2004.… …   Dicționar Român

  • modul — MODÚL, module, s.n. 1. Unitate de lungime convenţională, folosită în arhitectura clasică pentru determinarea proporţiilor elementelor componente ale unei construcţii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (mat.) Valoare absolută a unui număr real (fără …   Dicționar Român

  • Paul Jaccard — (18 November 1868 in Sainte Croix 9 May1944 in Zurich) was a professor of botany and plant physiology at the ETH Zurich. He studied at the University of Lausanne and ETH Zurich (PhD 1894). He continued studies in Paris with Gaston Bonnier.He… …   Wikipedia

  • constantan — CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru şi de nichel, cu coeficient de dilatare mic şi rezistenţă specifică mare, întrebuinţat la confecţionarea rezistenţelor electrice, a reostatelor, a termoelementelor etc. – Din fr. constantan. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • corelaţie — CORELÁŢIE, corelaţii, s.f. 1. Relaţie, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependenţă reciprocă, relaţie a două fenomene sau procese între… …   Dicționar Român

  • invar — INVÁR s.n. Oţel aliat cu mult nichel, caracterizat printr o dilatare foarte mică şi folosit la fabricarea instrumentelor şi a aparatelor de precizie. – Din fr. invar. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  invár s. n. Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

  • pondere — PÓNDERE, ponderi, s.f. (livr.) Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică. ♦ fig. Importanţă, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea). – Din lat. pondus, eris. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român