cojocel

cojocel
COJOCÉL, cojocele, s.n. Diminutiv al lui cojoc; cojoc (1) scurt, fără mâneci; pieptar, bundiţă. – Cojoc + suf. -el.
Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

COJOCÉL s. bundiţă, pieptăraş. (Un cojocel femeiesc.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

COJOCÉL s. v. cucuruz.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cojocél s. n., pl. cojocéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COJOCÉL cojocele n. (diminutiv de la cojoc) Cojoc scurt, fără mâneci, din piele de miel, împodobit cu ornamente din piele sau brodat cu fire de lână colorată; bundă. /cojoc + suf. cojocelel
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • bundă — BÚNDĂ, bunde, s.f. 1. Haină lungă şi largă de postav, îmblănită, purtată de bărbaţi; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuinţată de ţărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • bituşcă — BITÚŞCĂ, bituşti, s.f. (reg.) Cojoc scurt (cu mâneci) pe care l poartă ţăranii. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM  bitúş(c)ă, bitúş(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică. Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • bundiţă — BUNDÍŢĂ, bundiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (bot.; în compusul) Bundiţa vântului = plantă erbacee cu flori violete purpurii, care creşte prin fâneţe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. iţă. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • cucuruz — CUCURÚZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s.m., (2) cucuruze, s.n. (reg.) 1. s.m. Porumb (planta şi rodul ei). 2. s.n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbişte. 3. s.m. Fructul coniferelor; con. 4. s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe… …   Dicționar Român

  • pieptar — PIEPTÁR, pieptare, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în faţă sau pe umăr;… …   Dicționar Român

  • trupcă — trúpcă, trúpce, s.f. (reg.) 1. trâmbiţă. 2. cojocel croit pe talie. Trimis de blaurb, 15.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”