coloană

coloană
COLOÁNĂ, coloane, s.f. 1. Stâlp cilindric de marmură, piatră, lemn etc., destinat să susţină o parte dintr-un edificiu sau să-l înfrumuseţeze. ♦ (anat.) Coloană vertebrală = totalitatea vertebrelor reunite cap la cap, formând axul de susţinere a scheletului la animalele vertebrate; şira spinării. 2. (fiz.) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau ţâşnind cu putere dintr-o conductă sau dintr-un rezervor. Coloană de mercur. 3. Fiecare dintre secţiunile verticale în care se împarte o pagină tipărită de ziar, revistă etc. şi care este despărţită de celelalte printr-o linie neagră verticală sau printr-un spaţiu alb; p. ext. conţinutul unei astfel de despărţituri. ♢ expr. A pune (pe cineva) pe două coloane = a demonstra că cineva a plagiat, expunând, în coloane alăturate, textul plagiatorului şi originalul folosit de acesta. ♦ Rubrică într-un formular, registru etc. 4. Şir de cifre aşezate unele sub altele într-un tabel, într-o matrice etc. pentru a putea fi adunate. 5. Nume dat mai multor aparate folosite în chimie şi în industria chimică, alcătuite dintr-o manta cilindrică verticală de metal, de sticlă etc. care conţine materiale adsorbante sau talere de formă specială, materiale filtrante etc. 6. Formaţie realizată prin dispunerea (dispune) în adâncime a unităţilor militare în vederea deplasării lor. ♦ (Şi în sintagma coloană de marş) Grup de oameni, de soldaţi, de vehicule etc. care se deplasează pe acelaşi itinerar în şiruri paralele. 7. (cin.; în sintagma) Coloană sonoră = ansamblu de sunete (cuvinte, muzică etc.) care însoţesc imaginile unui film; pistă sonoră. – Din fr. colonne.
Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COLOÁNĂ s. 1. (arhit.) (înv.) columnă. (Templu cu coloanăe.) 2. (anat.) coloană vertebrală = şira spinării, (reg.) şira spatelor, (înv.) greabănul spinării, osul spinării. 3. (mil.) (pop.) şirag, (înv.) stol. (O coloană de ostaşi în mers.) 4. v. convoi. 5. v. vârtej. 6. (CINEMA) coloană sonoră = pistă sonoră. 7. coloană de extracţie v. ţeavă de extracţie. 8. coloană de sinteză = reactor catalitic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

coloánă s. f., g.-d. art. coloánei; pl. coloáne
Trimis de siveco, 20.01.2006. Sursa: Dicţionar ortografic

COLOÁN//Ă coloanăe f. 1) Stâlp înalt, cilindric, servind pentru susţinere sau ca ornament al frontonului sau al părţilor interioare ale unui edificiu. 2) fig. Masă a unui fluid, care este închisă într-un tub cilindric sau care ţâşneşte dintr-o conductă. coloană de mercur. 3) tehn. Aparat alcătuit dintr-o manta verticală cilindrică, conţinând materiale absorbante, filtrante etc. 4) poligr. Fragment vertical al unei pagini tipărite, despărţit printr-o linie verticală sau printr-un spaţiu alb. 5) Rubrică într-un registru etc. 6) Şir de oameni sau de maşini care merg succedându-se. coloană de manifestanţi. coloană de tractoare. 7) Formaţie a trupelor dispuse în adâncime. coloană de marş. 8): coloană sonoră ansamblul de cuvinte şi muzică ce însoţeşte imaginile unui film. 9): coloană vertebrală totalitate a vertebrelor care formează axul scheletului; şira spinării. [G.-D. coloanei; Sil. co-loa-] /<fr. colonne
Trimis de siveco, 30.12.2006. Sursa: NODEX

COLOÁNĂ s. f. 1. stâlp cilindric de piatră, marmură etc. destinat să susţină un antablament. ♦ formaţie cu aspect de stâlp apărută în peşteri prin unirea unei stalactite cu o stalagmită. ♢ coloană vertebrală = şira spinării. ♦ parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii. 2. masă a unui fluid care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă. 3. secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise. ♦ rubrică (într-un formular, într-un registru etc.). 4. şir vertical de cifre. 5. denumire a mai multor aparate în chimie şi în industria chimică, dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, filtrante etc. 6. convoi de oameni, animale, vehicule, nave, care merge rânduit în şiruri paralele în adâncime. ♢ coloana a cincea = grup de trădători în slujba duşmanului, care organizează diversiuni, acte de sabotaj etc. pentru a dezorganiza spatele frontului. 7. (cinem.) coloană sonoră = ansamblu de sunete care însoţeşte imaginile unui film. (<fr. colonne)
Trimis de raduborza, 29.11.2005. Sursa: MDN

COLOÁNĂ s.f. 1. Stâlp de piatră, de marmură etc. de formă cilindrică, destinat să susţină o parte dintr-un edificiu. ♢ Coloană vertebrală = şira spinării. ♦ Parte dintr-un catarg care iese deasupra punţii. 2. Masă a unui fluid, care ia formă cilindrică atunci când este închisă într-un tub sau când ţâşneşte cu putere dintr-o conductă. 3. Secţiune verticală a unei pagini tipărite sau manuscrise; conţinutul acesteia. ♦ Rubrică (într-un formular, într-un registru etc.). 4. Şir vertical de cifre. 5. Denumire a mai multor aparate folosite în chimie şi în industria chimică, alcătuite dintr-o manta verticală, cilindrică, de metal etc., conţinând materiale absorbante, materiale filtrante etc. 6. Convoi de oameni, de animale, de vehicule care merge orânduit în şiruri paralele în adâncime. 7. (Cinem.) Coloană sonoră = ansamblul de sunete care însoţeşte imaginile unui film. [cf. lat. columna, fr. colonne, it. colonna, ngr. kolona].
Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN

coloánă (coloáne), s.f. – Stîlp cilindric de marmură, piatră, lemn, pentru susţinerea unei clădiri sau pentru înfrumuseţarea ei. – Mr. culoană. lat. columna (sec. XVIII) şi mai tîrziu din fr. colonne; în mr., din it. colonna sau din ngr. ϰολῶνα. Este dublet al lui columnă (sec. XIX). – Der. colonadă, s.f., din fr. colonnade; colontitlu, s.n. din fr. colonne-titre; încolona, vb. (a pune în rînd, a forma o coloană, termen militar).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • coloánã — s. f., g. d. art. coloánei; pl. coloáne …   Romanian orthography

  • încolona — ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se aşeza în coloană, a forma o coloană (de marş); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într o coloană. ♦ tranz. A aşeza, a dispune în coloană. – În + coloană.… …   Dicționar Român

  • columelă — COLUMÉLĂ, columele, s.f. 1. Axă a cochiliei melcilor. 2. (Rar) Coloană funerară mică. – Din fr. columelle. Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  columélă s. f., g. d. art. columélei; pl. columéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • rostral — ROSTRÁL, Ă, rostrali, e, adj. (Despre elemente de arhitectură sau despre obiecte de artă) Care are forma unei nave antice sau care este decorat cu sculpturi reprezentând prore de corăbii. ♢ Coloană rostrală = coloană ornată cu prore sculptate în… …   Dicționar Român

  • trombă — TRÓMBĂ, trombe, s.f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuţeală în jurul ei însăşi. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puţin înclinată şi cu o mare viteză; p …   Dicționar Român

  • vertebrat — VERTEBRÁT, Ă, vertebraţi, te, adj., s.n. 1. adj. (Despre animale) Care are vertebre şi schelet osos (sau cartilaginos) intern. 2. s.n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul diferenţiat în cap, trunchi şi coadă, cu schelet osos sau… …   Dicționar Român

  • hatorică — HATÓRICĂ, hatorice, adj.f. (În sintagma) Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, având capitelul decorat cu patru capete, aparţinând zeiţei Hathor. – Din fr. hathorique. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hatórică adj …   Dicționar Român

  • autocoloană — AUTOCOLOÁNĂ, autocoloane, s.f. (Rar) Coloană de automobile. [pr.: a u ] – Auto2 + coloană. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autocoloánă s. f. (sil. a u) → coloană Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • colonetă — COLONÉTĂ, colonete, s.f. (Inv.) Diminutiv al lui coloană (1); coloană mică şi subţire, folosită mai ales în construcţia galeriilor, a porticurilor etc. – Din fr. colonnette. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  colonétă s. f., pl.… …   Dicționar Român

  • convoi — CONVÓI, convoaie, s.n. Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); coloană; spec. cortegiu. [pl. şi: convoiuri] – Din fr. convoi. cf. rus. k o n v o i,… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»