colon

COLÓN¹, coloni, s.m. 1. (În Imperiul Roman şi în evul mediu în Europa) Muncitor agricol care, iniţial liber, muncea un pământ luat în arendă de la marii proprietari, mai târziu începe să fie legat de pământ, să plătească dijmă şi să presteze corvezi. 2. (înv.) Colonist. – Din fr. colon, lat. colonus.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



COLÓN², coloni, s.m. Parte sau subdiviziune a unui vers, a unei strofe sau a unei perioade în metrica antică. – Din ngr. kólon.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



COLÓN³, coloni, s.m. Unitate bănească în Costa Rica şi în Salvador. – Din sp. colono.

Trimis de IoanSoleriu, 29.06.2004. Sursa: DEX '98



COLÓN⁴, colonuri, s.n. Porţiune a intestinului gros care se găseşte între cec şi rect. – Din fr. côlon, lat. colon.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



COLÓN s. v. colonist, două puncte.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



colón (persoană, parte de vers, unitate băneasca) s. m., pl. colóni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



colón (anat.) s. n., pl. colónuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLÓN n. Partea finală a intestinului gros. /<fr. côlon, lat. colon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COLÓN¹ s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum şi rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) intestinul gros". [pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



COLÓN² s.n. Semn de punctuaţie antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct şi virgulă în punctuaţia modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon].

Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DN



COLÓN¹ s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului şi să presteze corvezi. [< lat. colonus].

Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DN



COLÓN² s.m. Unitate monetară în Costa Rica şi în Salvador. [pl. -es. / < fr., it. colon, sp. colón, cf. Cristóbal Colón – numele spaniol al lui Columb].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DN



COLÓN¹ s. m. (în Imperiul Roman şi în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului şi să presteze corvezi. (<lat. colonus)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



COLÓN² s. m. unitatea monetară în Costa Rica şi în Salvador. (<fr., sp. colon)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



COLÓN³ s. n. porţiune a intestinului gros între cec² şi rect. (<fr. côlon, lat. colon, gr. kolon)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



COLÓN⁴ s. m. 1. semn de punctuaţie antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct şi virgulă în punctuaţia modernă). 2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. (<lat. colon)

Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN



colón (-ni), s.m. – Muncitor agricol. lat. colonus (sec. XVIII). – Der. colonie, s.f., din fr. colonie; colonist, s.m. (emigrant), din germ. Kolonist; colonial, adj., din fr. colonial; coloniale, s.f. pl. (articole alimentare de băcănie), din germ. Kolonialwaren; coloniza, vb., din fr. coloniser; colonizator, adj. (care colonizează).

Trimis de blaurb, 18.05.2007. Sursa: DER