coloratură


coloratură
COLORATÚRĂ, coloraturi, s.f. 1. Manieră de interpretare vocală care dă posibilitatea interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând cadenţe, triluri etc. ♢ Soprană de coloratură = soprană cu extensiune în registrul acut care cântă în această manieră. 2. (Rar) Bogăţie de culori; colorit. – Din fr. coloratura.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

COLORATÚRĂ s. v. coloraţie, colorit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

coloratúră s. f., g.-d. art. coloratúrii; pl. coloratúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COLORATÚR//Ă coloraturăi f. 1) muz. Virtuozitate tehnică în interpretarea vocală, manifestată prin triluri, rulade şi cadenţe. ♢ Soprană de coloratură soprană care execută uşor şi liber piese conţinând triluri, cadenţe etc. 2) Varietate de culori. 3) Aspect particular de culoare. coloratură a pielii. /<it. coloratura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. o soprană de coloratură = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăţie de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura)
Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDN

COLORATÚRĂ s.f. 1. Efect muzical produs prin introducerea într-o melodie a unor pasaje grele din punct de vedere tehnic (rulade, triluri etc.), care sunt executate cu vocea. ♢ Soprană de coloratură = soprană care poate executa astfel de pasaje. 2. (Rar) Bogăţie de culori; colorit. [< germ. Koloratur].
Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • coloratura — (Del it. coloratura). f. Mús. En el canto, adorno virtuosista de una melodía. de coloratura. loc. adj. Mús. Especializado en ejecutar coloraturas. Una soprano con voz de coloratura …   Diccionario de la lengua española

  • coloratura — Ornamental passages, roulades, embellishments, etc., in vocal music [Elson], 1740, from It. coloratura, lit. coloring, from L.L. coloratura, from colorare to color, from color (see COLOR (Cf. color)) …   Etymology dictionary

  • coloratura — s.f. [der. di colorare ]. 1. (non com.) [il colorire] ▶◀ [➨ coloritura (1)]. 2. (mus.) [arricchimento ornamentale della linea melodica, per esibizione di virtuosismi canori] ▶◀ abbellimento, agilità, (non com.) diminuzione, fioritura, gorgheggio …   Enciclopedia Italiana

  • coloratura — [kul΄ə rə toor′ə, kul΄ə rətyoor′ə] n. [It < L coloratus, pp. of colorare, to COLOR] 1. brilliant runs, trills, etc., used to display a singer s skill 2. music containing such ornamentation 3. a soprano who sings such music: in full coloratura… …   English World dictionary

  • coloratura — ит. [колоратура], англ. [колэрэту/эрэ] colorature фр. [колоратю/р] колоратура (украшение) …   Словарь иностранных музыкальных терминов

  • coloratura — ► NOUN 1) elaborate ornamentation of a vocal melody. 2) a soprano skilled in such singing. ORIGIN Italian, colouring …   English terms dictionary

  • Coloratura — Farinelli, a soprano castrato famous for singing baroque coloratura roles (Corrado Giaquinto, c. 1755). Coloratura has several meanings. The word is originally from Italian, literally meaning coloring , and derives from the Latin word colorare (… …   Wikipedia

  • Coloratura — La coloratura (lat.: color) es la capacidad de la voz lírica de ejecutar sucesiones de notas rápidas. La coloratura es melismática, o sea, en la coloratura, la vocal de una sílaba se extiende a varias notas seguidas. La coloratura es uno de los… …   Wikipedia Español

  • Coloratura — En musique classique, le terme coloratura[1] (du latin « colorare » qui signifie « orner »)[2] qualifie une voix virtuose apte à réaliser des vocalises complexes au sein d un répertoire richement orné : trilles, arpèges,… …   Wikipédia en Français

  • coloratura — ► sustantivo femenino 1 MÚSICA Línea vocal ornamentada, y generalmente aguda, para la voz de soprano. 2 MÚSICA Cantante que ejecuta esta línea. * * * coloratura. (Del it. coloratura). f. Mús. En el canto, adorno virtuosista de una melodía. || de… …   Enciclopedia Universal