conăcar — CONĂCÁR, conăcari, s.m. (reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunţii; colăcar. – cf. c o l ă c a r. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONĂCÁR … Dicționar Român
colăcări — COLĂCĂRÍ, colăcăresc, vb. IV. intranz. (pop.) A rosti oraţia de nuntà (în calitate de colăcar). – Din colăcar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 colăcărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român
brudaş — BRUDÁŞ s. v. colăcar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chemător — CHEMĂTÓR, OÁRE, chemători, oare, adj. Care cheamă. ♦ (pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuţi la nuntă; vornicel. – Chema + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Chemător ≠ dezgustător Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza … Dicționar Român
colăcaş — colăcáş, colăcáşi, s.m. (reg., înv.) 1. sol al mirelui care felicită mireasa înainte de sosirea acestuia. 2. colăcer, urător, colăcar. 3. denunţător al unui hoţ. Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
colăcer — COLĂCÉR s.m. v. colăcar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
colăcărie — COLĂCĂRÍE, colăcării, s.f. (pop.) Oraţie de nuntă. – Colăcar + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLĂCĂRÍE s. oraţie, (reg.) conăcărie. (colăcărie spusă la o nuntă ţărănească.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
conac — CONÁC, conace, s.n. I. 1. Casă boierească la ţară, pe o moşie. 2. Reşedinţă a unui ispravnic sau a unui subprefect, a unui vizir sau a unui paşă; cartier oficial. II. (înv.) 1. Loc de popas; popas. 2. Distanţă de la un loc de popas la altul. 3.… … Dicționar Român
crainic — CRÁINIC, Ă, crainici, ce, subst. 1. s.m. (înv.) Persoană care anunţa mulţimii poruncile suveranului sau ale autorităţilor; vestitor. 2. s.m. şi f. Persoană care citeşte informaţiile, comunicările, ştirile oficiale etc., anunţă programul la o… … Dicționar Român
