- combinatoriu
- combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. şi f. combinatóriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinaţii, care combină, care determină o combinaţie; combinator. ♢ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările. [pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.