completitudine

completitudine
COMPLETITÚDINE s.f. (log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată. – cf. fr. c o m p l é t u d e .
Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

completitúdine s. f., g.-d. art. completitúdinii
Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPLETITÚDINE s.f. (log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate să fie demonstrată. [< complet + -itudine, după fr. complétude].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

COMPLETITÚDINE s. f. (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată. (după fr. complétude)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”