complica


complica
COMPLICÁ, complíc, vb. I. tranz. şi refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăţi. – Din fr. compliquer.
Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) complica ≠ a (se) simplifica
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

COMPLICÁ vb. a (se) încâlci, a (se) încurca. (Lucrurile s-au complica.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

complicá vb., ind. prez. 1 sg. complíc, 3 sg. şi pl. complícă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A COMPLICÁ complíc tranz. A face să se complice. /<fr. compliquer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE COMPLICÁ se complícă intranz. (despre stări de lucruri, situaţii) A deveni mai dificil, mai grav; a se înrăutăţi; a se înăspri; a se agrava. /<fr. compliquer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-şi) provoca complicaţii, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăţi. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare].
Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN

COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăţi. (< fr. compliquer, lat. complicare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.