compoziţie

compoziţie
COMPOZÍŢIE, compoziţii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; structură, compunere, alcătuire. 2. Operă, bucată, compunere artistică, în special muzicală. ♦ Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; totalitatea cunoştinţelor muzicale care permite compozitorului să se exprime într-o formă artistică. 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într-un tablou, astfel încât se se echilibreze între ele. ♦ Gen de pictură, de sculptură, de desen reprezentând personaje în acţiune. 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându-se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv. 5. Exerciţiu şcolar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor; compunere. 6. Aliaj de cositor cu care se căptuşeşte suprafaţa unei piese metalice care freacă altă suprafaţă metalică, cu scopul de a micşora frecarea. – Din fr. composition, lat. compositio.
Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

COMPOZÍŢIE s. 1. v. cântec. 2. (muz.) partitură, (rar) partiţiune. (I-a înmânat compoziţie pentru a o executa.) 3. bucată, piesă. (O anumită compoziţie muzi-cală, literară etc.) 4. v. compunere. 5. v. structură. 6. v. componenţă. 7. v. cules.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

compozíţie s. f. → poziţie
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPOZÍŢI//E compoziţiei f. 1) Totalitate a elementelor componente ale unui întreg; constituţie; structură; factură; componenţă. 2) Operă artistică (mai ales muzicală). 3) Arta de a crea motive muzicale; studiul regulilor după care se compune muzica. Clasă de compoziţie. 4) Mod de aranjare a elementelor unei imagini. 5) rar Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoştinţelor lui; compunere. 6) Aliaj de cositor cu destinaţie specială. [art. compoziţia; G.-D. compoziţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. composition, lat. compositio, compoziţieonis
Trimis de siveco, 30.10.2007. Sursa: NODEX

COMPOZÍŢIE s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc un compus; structură. ♦ Compus; amestec. 2. Operă artistică, în special muzicală. ♦ Modul de organizare internă a unei opere literare. 3. Studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♦ Mod în care a fost compusă o bucată muzicală; structură muzicală. 4. Aranjament, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♦ (fot.) Aranjament artistic şi raţional al unei imagini. ♦ Gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune. 5. Interpretare a unui rol de către un actor, care prezintă trăsăturile distinctive ale unui personaj, deosebite de cele ale actorului. 6. Lucrare scrisă a unui elev în care se dezvoltă o temă oarecare. 7. Aliaj de plumb cu cositor, folosit pentru lipituri moi. 8. Formă de tipar constituită din elementele ei componente. [gen. -iei, var. compoziţiune s.f. / cf. fr. composition, it. composizione, lat. compositio].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

COMPOZÍŢIE s. f. 1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură. ♢ compus; amestec. 2. operă artistică, muzicală. ♢ mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare. 3. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli. ♢ mod în care a fost compusă o bucată muzicală. 4. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou. ♢ (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini. ♢ gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune. 5. tip de interpretare a unui rol de către un actor. 6. compunere (4). 7. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi. 8. formă de tipar constituită din elementele ei componente. (< fr. composition, lat. compostio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • compozíţie — s. f., pl. compozíţii …   Romanian orthography

  • simfonie — SIMFONÍE, simfonii, s.f. 1. (În trecut) Ansamblu de sunete consonante sau de sunete muzicale; compoziţie muzicală instrumentală (cu solişti, cor); (sens curent) compoziţie muzicală amplă pentru orchestră, care cuprinde de obicei trei sau patru… …   Dicționar Român

  • arie — ÁRIE1, arii, s.f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşează cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcţii, se prepară betonul etc. – lat. area. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • componenţă — COMPONÉNŢĂ, componenţe, s.f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziţie, alcătuire. – Compon[ent] + suf. enţă (după absent absenţă). Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  COMPONÉNŢĂ s. alcătuire, compoziţie,… …   Dicționar Român

  • compunere — COMPÚNERE, compuneri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) compune şi rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziţie. 3. (concr.) Lucrare şcolară asupra unei teme. 4. (lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin… …   Dicționar Român

  • cor — COR1, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri… …   Dicționar Român

  • trio — TRÍO, triouri, s.n. 1. Compoziţie sau parte dintr o compoziţie muzicală scrisă pentru trei voci sau pentru trei instrumente; grupul celor trei executanţi sau al celor trei instrumente care execută o asemenea compoziţie. ♦ Partea de la mijloc, mai …   Dicționar Român

  • canon — CANÓN, canoane, s.n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ fig. Suferinţă …   Dicționar Român

  • cvintet — CVINTÉT, cvintete, s.n. 1. Formaţie muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci intrumentişti care execută împreună o compoziţie muzicală; compoziţie scrisă pentru o asemenea formaţie. ♢ Cvintet cu pian = cvintet de coarde şi pian. Cvintet de …   Dicționar Român

  • duet — DUÉT, duete, s.n. Compoziţie muzicală sau parte a unei compoziţii muzicale care se execută pe două voci sau la două instrumente; grup vocal sau instrumental care execută o asemenea compoziţie; duo. – Din it. duetto. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”