compromiţător

compromiţător
COMPROMIŢĂTÓR, -OÁRE, compromiţători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

COMPROMIŢĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă compromiţătoroare pentru cineva.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

compromiţătór adj. → promiţător
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPROMIŢĂT//ÓR compromiţătoroáre (compromiţătoróri, compromiţătoroáre) Care compromite; în stare să compromită. Opinie compromiţătoroare. Scrisoare compromiţătoroare. Om compromiţător. Relaţii compromiţătoroare. /a compromite + suf. compromiţătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPROMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător)
Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN

COMPROMIŢĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • difamant — DIFAMÁNT, Ă, difamanţi, te, adj. (Franţuzism) Care defăimează, defăimător; compromiţător pentru reputaţia cuiva. – Din fr. diffamant. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIFÁMANT adj. v. compromiţător, degradant, dezonorant, infamant,… …   Dicționar Român

  • şantaj — ŞANTÁJ, şantaje, s.n. Constrângere exercitată asupra cuiva prin ameninţarea cu divulgarea unui secret compromiţător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc… …   Dicționar Român

  • degradant — DEGRADÁNT, Ă, degradanţi, te, adj. Care degradează; înjositor, umilitor, degradator. – Din fr. dégradant. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DEGRADÁNT adj. 1. v. compromiţător. 2. v. înjositor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • degradator — DEGRADATÓR, OÁRE, degradatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Degradant. 2. s.n. Hârtie neagră decupată astfel încât să permită obţinerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. – Din fr. dégradateur. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • dezonorant — DEZONORÁNT, Ă, dezonoranţi, te, adj. Care dezonorează; ruşinos. – Din fr. déshonorant. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  Dezonorant ≠ onorant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZONORÁNT adj. 1. v. compromiţător. 2 …   Dicționar Român

  • infamant — INFAMÁNT, Ă, infamanţi, te, adj. Care atrage înfierarea publică, care aruncă asupra cuiva dezonoarea, dezaprobarea, oprobriul; ruşinos, degradant, dezonorant, infamator. – Din fr. infamant, it. infamante. Trimis de valeriu, 17.02.2009. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • mână — MÂNA DIÁVOLULUI s. v. regină. Trimis de siveco, 12.11.2008. Sursa: Sinonime  MÂNAMAICIIDÓMNULUI s. v. palma maicii domnului, palma pământului. Trimis de siveco, 03.11.2007. Sursa: Sinonime  MÂNĂ s. 1. (anat.) membru superior, (înv. şi reg.)… …   Dicționar Român

  • necinstitor — NECINSTITÓR, OÁRE, necinstitori, oare, adj. (înv.) Care necinsteşte; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. tor. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NECINSTITÓR adj. v. compromiţător, degra dant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn …   Dicționar Român

  • nedemn — NEDÉMN, Ă, nedemni, e, adj. Care nu este demn, nu este la înălţimea aşteptată; nevrednic. – Ne + demn (după fr. indigne). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nedemn ≠ demn, vrednic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NEDÉMN …   Dicționar Român

  • ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”