concatenaţie

concatenaţie
CONCATENÁŢIE, concatenaţii, s.f. 1. (lingv.) Înlănţuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (lit.) Înlănţuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

concatenáţie s. f. (sil. -ţi-e), pl. concatenáţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCATENÁŢIE s.f. (lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănţuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio].
Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN

CONCATENÁŢIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănţuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănţuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănţuire de elemente constitutive (cauze şi efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio)
Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • epiplocă — EPIPLÓCĂ, epiploce, s.f. (lit.) Concatenaţie. – Din fr. épiploque. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  epiplócă s. f., pl. epiplóce Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EPIPLÓCĂ …   Dicționar Român

  • conexiune — CONEXIÚNE, conexiuni, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relaţie, raport, conexitate. ♢ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de maşină între două maşini, aparate, mecanisme etc. ♦… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”