concesiv

concesiv
CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă = propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncţie concesivă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus.
Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Eşti prea concesiv!)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

concesív adj. m., pl. concesívi; f. sg. concesívă, pl. concesíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCESÍV concesivă (concesivi, concesive) Care ţine de concesie; propriu concesiei. ♢ Propoziţie concesivă propoziţie subordonată care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza. /<fr. concessif, lat. concessivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ♢ complement circumstanţial concesiv = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acţiuni; propoziţie concesivă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care corespunde unui complement circumstanţial concesiv; conjuncţie concesivă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus)
Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN

CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ♢ Propoziţie concesivă (şi s.f.) = propoziţie circumstanţială care arată că, deşi există o piedică, acţiunea din propoziţia regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncţie concesivă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă. [cf. fr. concessif, lat. concessivus].
Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • concesív — adj. m., pl. concesívi; f. sg. concesívã, pl. concesíve …   Romanian orthography

  • deşi — DEŞÍ conj. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, măcar că. ♢ (În construcţii eliptice, cu valoare de complement circumstanţial concesiv) Deşi tânăr, e înţelept. – De4 + şi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEŞÍ conj. 1.… …   Dicționar Român

  • atunci — ATÚNCI adv. 1. (Temporal) În momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; într un moment concomitent cu o acţiune sau urmând imediat după aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) în acest caz. Dacă te întreabă, ce te faci atunci ? ♢ (Cu rol de …   Dicționar Român

  • că — conj. 1. Introduce propoziţii subordonate: a) completive; Am spus că nu pot veni; b) subiective: Aşa i c a venit şi rândul meu?; c) atributive: Gândul că nu pot pleca mă chinuie; d) (cauzale) căci, fiindcă. Hai acasă că i târziu; e) (consecutive) …   Dicționar Român

  • concesivă — CONCESÍVĂ s.f. v. concesiv [în DN]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

  • dacă — DÁCĂ conj. 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că..., presupunând că..., de... Doar dacă. Numai dacă. 2. (Introduce o propoziţie optativă) Numai de... Dacă nu m ar vedea cineva. 3. (Introduce o propoziţie temporală, având uneori şi… …   Dicționar Român

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • indulgent — INDULGÉNT, Ă, indulgenţi, te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, ntis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Indulgent ≠ exigent, riguros, sever,… …   Dicționar Român

  • măcar — MĂCÁR adv. 1. (Restrictiv) Cel puţin, barem, încaltea. Să i dea măcar zece lei. 2. (Concesiv) Chiar să, chiar dacă, fie1 şi să, încă. Măcar de ar fi orice, tot mă duc. ♢ loc. conj. Măcar că = cu toate că, deşi. 3. (pop.; în legătură cu un pronume …   Dicționar Român

  • răbdător — RĂBDĂTÓR, OÁRE, răbdători, oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”