concomitent

concomitent
CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenţi, -te, adj. Care se petrece în acelaşi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CONCOMITÉNT adj., adv. 1. adj. coexistent, paralel, simultan, sincron, sincronic. (Fenomene concomitent.) 2. adv. paralel, simultan, totdeodată, totodată, (înv.) împreună. (concomitent să începem şi aprovizionarea.) 3. adv. v. odată. 4. adj. coexistent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

concomitént adj. m., pl. concomiténţi; f. sg. concomiténtă, pl. concomiténte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCOMITÉN//T concomitenttă (concomitentţi, concomitentte) şi adverbial Care se produce în acelaşi timp; care coincide în timp; simultan. /<fr. concomitante
Trimis de siveco, 01.06.2008. Sursa: NODEX

CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în acelaşi timp (cu altceva); simultan. // adv. În acelaşi timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans].
Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DN

CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în acelaşi timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • concomitént — adj. m., pl. concomiténţi; f. sg. concomiténtã, pl. concomiténte …   Romanian orthography

  • paralel — PARALÉL, Ă, paraleli, e, adj., s.f., (5, 7) paraleluri, s.n. 1. adj., s.f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeaşi distanţă de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s ar prelungi. ♢ Legătură (electrică) în… …   Dicționar Român

  • simultan — SIMULTÁN, Ă, simultani, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre acţiuni, fenomene şi evenimente) Care are loc în acelaşi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. s.n. Demonstraţie a unui şahist cu o clasificare superioară care joacă în acelaşi timp cu… …   Dicționar Român

  • sincronic — SINCRÓNIC, Ă, sincronici, ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în acelaşi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în acelaşi timp.… …   Dicționar Român

  • partitură — PARTITÚRĂ, partituri, s.f. Notaţie muzicală cuprinzând toate părţile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse încât să poată fi urmărite concomitent; p. ext. compoziţie muzicală; partiţiune. – Din it. partitura, germ. Partitur. Trimis de… …   Dicționar Român

  • contrapunct — CONTRAPÚNCT s.n. 1. Tehnică în compoziţia muzicală, constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare, având fiecare un înţeles propriu, dar formând laolaltă un tot organic; polifonie, contratemă. 2. Ştiinţa care se… …   Dicționar Român

  • contrasubiect — CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s.n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. – cf. fr. c o n t r e s u j e t. Trimis de IoanSoleriu, 02.06.2004. Sursa: DEX 98  contrasubiéct s. n. (sil. mf. iect), pl …   Dicționar Român

  • poliarhie — POLIARHÍE s.f. Formă de guvernământ în care conducerea statului este exercitată de mai multe persoane concomitent. [pr.: li ar ] – Din fr. polyarchie, ngr. poliarhía. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98  poliarhíe s. f. (sil. li ar ) …   Dicționar Român

  • totodată — TOTODÁTĂ adv. În acelaşi timp, în mod concomitent, simultan; totdeodată. – Tot + o + dată. Trimis de LauraGellner, 14.08.2008. Sursa: DEX 98  TOTODÁTĂ adv. v. concomitent. Trimis de siveco, 28.01.2008. Sursa: Sinonime  totodátă (în acelaşi… …   Dicționar Român

  • concomitenţă — CONCOMITÉNŢĂ, concomitenţe, s.f. Simultaneitate a două sau mai multe lucruri; coexistenţă. – Din fr. concomitance. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONCOMITÉNŢĂ s. 1. coexistenţă, paralelism, simultaneitate, sincronism.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”