concordanţă

concordanţă
CONCORDÁNŢĂ, concordanţe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (gram.) Concordanţa timpurilor = corespondenţa timpurilor. – Din fr. concordance.
Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98

Concordanţă ≠ decalaj, discordanţă, neconcordanţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CONCORDÁNŢĂ s. 1. coincidenţă, echivalenţă, (livr.) congruenţă. (concordanţă unor elemente.) 2. v. po-trivire. 3. acord, conformitate, corespondenţă, potriveală, potrivire, (livr.) consonanţă. (Există o deplină concordanţă între elementele ansamblului.) 4. v. armonie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

concordánţă s. f., g.-d. art. concordánţei; pl. concordánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONCORDÁNŢ//Ă concordanţăe f. Caracter concordant; coincidenţă; congruenţă. ♢ concordanţăa timpurilor corespondenţa timpurilor la verbele dintr-o frază. /<fr. concordance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONCORDÁNŢĂ s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ♢ Concordanţa relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie = lege economică potrivit căreia relaţiile de producţie trebuie să corespundă cu caracterul forţelor de producţie; concordanţa timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziţie dependentă cu timpul verbului din propoziţia regentă. 2. (geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [cf. fr. concordance, it. concordanza].
Trimis de LauraGellner, 10.04.2006. Sursa: DN

CONCORDÁNŢĂ s. f. 1. faptul de a concorda; potrivire, acord, corespondenţă (II, 1). o ă timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează timpul verbului dintr-o propoziţie dependentă în acord cu timpul verbului din propoziţia regentă; corespondenţa timpurilor. ♢ îmbinare armonioasă de sunete. 2. (geol.) raportul dintre două (serii de) straturi care s-au sedimentat continuu. 3. specie evoluată de index (glosar), larg cultivată în filologia anglo-saxonă şi chiar în cea romanică, constând în listarea cuvintelor, însoţite fiecare de un microcontext pertinent pentru înţelegerea lor. (< fr. concordance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • concordánţã — s. f., g. d. art. concordánţei; pl. concordánţe …   Romanian orthography

  • corespondenţă — CORESPONDÉNŢĂ, corespondenţe, s.f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conţinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într o localitate,… …   Dicționar Român

  • armonie — ARMONÍE1, armonii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (muz.) concordanţă… …   Dicționar Român

  • acord — ACÓRD, acorduri, s.n. 1. Înţelegere, învoială, convenţie etc. între două sau mai multe părţi în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. expr. A fi de acord să... = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu… …   Dicționar Român

  • bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… …   Dicționar Român

  • consecuţie — CONSECÚŢIE, consecuţii, s.f. Înlănţuire, legătură. ♢ (gram.; rar) Consecuţia timpurilor = concordanţa timpurilor, v. concordanţă. – Din lat. consecutio. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CONSECUŢIA TÍMPURILOR s. v. corespondenţa …   Dicționar Român

  • armoniza — ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanţă. 2. tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • binelea — de a bínelea loc. adv. Trimis de siveco, 16.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  BÍNELEA formă verbală v. BINE (I). În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a …   Dicționar Român

  • coincidenţă — COINCIDÉNŢĂ, coincidenţe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [pr. : co in ] – Din fr. coïncidence. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  Coincidenţă ≠ incoincidenţă,… …   Dicționar Român

  • conformitate — CONFORMITÁTE s.f. Raportul dintre două lucruri conforme; potrivire, concordanţă. ♢ expr. În conformitate cu... = potrivit cu..., de acord cu... Pentru conformitate = formulă prin care se confirmă exactitatea copiei scoase după un act sau după un… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”