condúcţie — s. f. (sil. ţi e), art. condúcţia (sil. ţi a), g. d. art. condúcţiei; pl. condúcţii … Romanian orthography
termică — CONDUCŢIE TÉRMICĂ s. v. termoconducţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime TÉRMICĂ s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul căldurii şi al legilor ei. [< fr. thermique]. Trimis de LauraGellner, 16.10.2005. Sursa: DN … Dicționar Român
termoconducţie — TERMOCONDÚCŢIE, termoconducţii, s.f. (fiz.) Conducţie termică. – Termo + conducţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TERMOCONDÚCŢIE s. (fiz.) conducţie termică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime termocondúcţie s.… … Dicționar Român
solenaţie — SOLENÁŢIE s.f. Mărime egală cu suma algebrică a curenţilor electrici de conducţie din conductoarele care îmbrăţişează o curbă închisă. – Din fr. solénation. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 solenáţie s. f. (sil. ţi e), art.… … Dicționar Român
electrocinetic — ELECTROCINÉTIC, Ă, electrocinetici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Ramură a electromagnetismului care studiază stările şi fenomenele staţionare din conductoarele electrice parcurse de curenţi electrici de conducţie. 2. adj. Care se referă la… … Dicționar Român
fotorezistor — FOTOREZISTÓR, fotorezistoare, s.n. Material a cărui conducţie variază în raport cu iluminarea. – Din engl. photoresistor. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOTOREZISTÓR s. n. material a cărui conducţie variază în funcţie de… … Dicționar Român
catod — CATÓD, catozi, s.m. 1. Electrod prin care iese curentul electric continuu de conducţie dintr o baie de electroliză, la polul negativ al sursei. 2. Electrod al unui tub electronic care emite electroni. – Din fr. cathode. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
conductibilitate — CONDUCTIBILITÁTE s.f. Proprietate a corpurilor de a transmite căldura, electricitatea etc. ♢ Conductibilitate electrică = proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de curent electric sub acţiunea unei tensiuni electrice.… … Dicționar Român
diac — DIÁC1, dieci, s.m. 1. Scriitor de cancelarie şi slujbaş al vistieriei din ţările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învăţat. 2. (reg.) Cântăreţ bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
electromagnet — ELECTROMAGNÉT, electromagneţi, s.m. Bucată de oţel care capătă proprietăţi magnetice când, printr un fir metalic care o înfăşoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
