confesiune

confesiune
CONFESIÚNE, confesiuni, s.f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conţine mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credinţă a unei ramuri a bisericii creştine. 2. Religie, cult. [pr.: -si-u-] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis.
Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98

CONFESIÚNE s. 1. v. destăinuire. 2. v. cult.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CONFESIÚNE s. v. declaraţie, depoziţie, mărturie, mărturisire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

confesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. confesiúnii; pl. confesiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONFESIÚN//E confesiunei f. 1) Comunicare a unor fapte sau gânduri ascunse; spovedanie; confidenţă. 2) Ritual creştin constând în mărturisirea păcatelor pentru a obţine iertarea lor; spovedanie. 3) Formă a conştiinţei sociale, în care realitatea este reflectată şi interpretată ca fiind dependentă de forţe şi fiinţe supranaturale; religie; cult; credinţă. 4) Scriere literară cu caracter autobiografic, în care autorul este de o sinceritate totală. [art. confesiunea; G.-D. confesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. confession, lat. conffesio, confesiuneonis
Trimis de siveco, 17.05.2005. Sursa: NODEX

CONFESIÚNE s.f. 1. Mărturisire, destăinuire a unor gânduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. 2. Religie, credinţă religioasă, cult. [var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONFESIÚNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ♢ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri şi sentimente legate de viaţa intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • confesiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. confesiúnii; pl. confesiúni …   Romanian orthography

  • cult — CULT1, culte, s.n. 1. Omagiu care se aduce divinităţii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni şi prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii. 2. Sentiment exagerat de admiraţie, de respect, de… …   Dicționar Român

  • catolicism — CATOLICÍSM s.n. Confesiune creştină care recunoaşte primatul papei, infailibilitatea lui în materie de dogmă şi de morală, purcederea Sfântului Duh de la Dumnezeu Tatăl şi de la Dumnezeu Fiul, existenţa purgatoriului etc. – Din fr. catholicisme.… …   Dicționar Român

  • rit — RIT, rituri, s.n. 1. Ritual (2). ♦ p. gener. Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; spec. veche credinţă religioasă. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  RIT s …   Dicționar Român

  • unitarian — UNITARIÁN, Ă, unitarieni, e, adj. (În sintagma) Confesiune unitariană = confesiune creştină care neagă dogma trinităţii. ♦ (Substantivat) Adept al acestei confesiuni [pr.: ri an] – Din fr. unitarien. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • confesional — CONFESIONÁL1, confesionale, s.n. Cabină amenajată în biserica catolică, unde preotul spovedeşte pe credincioşi. [pr.: si o ] – Din fr. confessional, it. confessionale. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CONFESIONÁL2, Ă,… …   Dicționar Român

  • confesionalism — CONFESIONALÍSM s.n. Concepţie teologică care consideră obligatorie aparteneţa la o anumită confesiune. [pr.: si o ] – Din germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  confesionalísm s. n.… …   Dicționar Român

  • confesiv — CONFESÍV, Ă, confesivi, e, adj. (Li vr.) De confesiune. – Din confesa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  confesív adj. m., pl. confesívi; f. sg. confesívă, pl. confesíve Tr …   Dicționar Român

  • lege — LÉGE, legi, s.f. I. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esenţiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiaşi obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive… …   Dicționar Român

  • religie — RELÍGIE, religii, s.f. 1. Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”