confirma

CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaşte astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentinţa unei instanţe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situaţie. 4. (În biserica catolică) A oficia ritualul confirmaţiei. – Din fr. confirmer, lat. confirmare.

Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX '98



A confirma ≠ a denega, a infirma, a nega

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



CONFIRMÁ vb. 1. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livr.) a corobora, (înv. şi reg.) a probălui, (înv.) a încredinţa, a mărturi, a probui. (Toate confirma cele spuse.) 2. v. adeveri. 3. (jur.) a consacra, a consfinţi, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a confirma aceste măsuri.) 4. (jur.) a întări, a recunoaşte, a valida. (L-a confirma în funcţie.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



confirmá vb., ind. prez. 1 sg. confírm, 3 sg. şi pl. confírmă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CONFIRMÁ confírm tranz. 1) (fapte, afirmaţii, ipoteze etc.) A susţine ca fiind autentic; a adeveri; a corobora. 2) (decizii, sentinţe ale unei instanţe inferioare) A susţine ca fiind just. 3) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o situaţie); a întări; a definitiva. 4) (în biserica catolică) A unge cu mir; a supune confirmaţiei. /<fr. confirmer, lat. confirmare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONFIRMÁ vb. I. tr. 1. A întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii etc. 2. A întări, a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie. 3. (În biserica catolică; despre episcopi) A unge cu mir. [P.i. confírm, -mez, 3,6 -mă. / < lat. conformare, cf. fr. confirmer].

Trimis de LauraGellner, 13.04.2006. Sursa: DN



CONFIRMÁ vb. tr. 1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri. 2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil. ♢ a întări prin aprobare (un mandat de arestare). 3. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie. 4. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei. (< fr. confirmer, lat. confirmare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN