congeminaţie

congeminaţie
CONGEMINÁŢIE s.f. (Rar) Formaţie dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination.
Trimis de irene_bujenita, 14.09.2003. Sursa: DEX '98

congemináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. congemináţia (sil. -ţi-a), g.-d. congemináţii, art. congemináţiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONGEMINÁŢIE s.f. (Rar) Formaţie dublă simultană; redublare. [gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONGEMINÁŢIE s. f. formaţie dublă simultană; redublare. (< fr. congémination, lat. congeminatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”