congiariu

congiáriu adj. m. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĩu], f. congiárie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. congiárii

Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



congiáriu s. n. (sil. -gi-a-) [-riu pron. -rĩu], art. congiáriul; pl. congiárii, art. congiáriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONGIÁRIU s.n. 1. (ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaţilor sau poporului (mai ales de împăraţi). [pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONGIÁRIU, -IE adj. Care se referă la congiariu (1). [pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarius].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONGIÁRIU, -IE I. adj. care se referă la congiariu (II). II. s. n. 1. vas cu o capacitate de un congiu. 2. distribuire gratuită de vin, ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♢ distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaţilor sau poporului (de împăraţi). (< lat. congiarium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN