consistometru


consistometru
CONSISTOMÉTRU, consistometre, s.n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenţei unui material. – Din fr. consistomètre.
Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

consistométru s. n. (sil. -tru), art. consistométrul; pl. consistométre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSISTOMÉTR//U consistometrue n. Aparat pentru determinarea gradului de consistenţă a substanţelor coloidale. /<fr. consistometre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenţei materialelor. [< fr. consistomètre].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONSISTOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea consistenţei materialelor. (< fr. consistomètre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.