construcţie

construcţie
CONSTRÚCŢIE, construcţii, s.f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ♢ loc. adj. şi adv. În construcţie = (aflat) în cursul procesului de construire. ♦ Alcătuire, compunere, structură. 3. (La pl.) Ramură a economiei naţionale care are ca obiect efectuarea de construcţii (1); ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea şi executarea construcţiilor. ♢ Construcţii de maşini = ramură de bază a industriei care produce maşini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramură a ştiinţelor care se ocupă cu studiul, proiectarea şi construirea instalaţiilor, maşinilor etc. 4. (lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziţii şi propoziţiile în fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.
Trimis de Joseph, 31.10.2008. Sursa: DEX '98

CONSTRÚCŢIE s. 1. v. construire. 2. v. casă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

constrúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. constrúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. constrúcţiei; pl. constrúcţii, art. constrúcţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONSTRÚCŢI//E construcţiei f. 1) Proces de construire. 2) Obiectiv care se construieşte. 3) Obiectiv construit. 4) Ansamblu al tehnologiilor care permit construirea diferitelor obiective. 5) Industrie care se ocupă de construirea diferitelor obiective. 6) lingv. Grup stabil de cuvinte. 7) Mod de eşalonare a cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze. [art. construcţia; G.-D. construcţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. construction, lat. constructio, construcţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONSTRÚCŢIE s.f. 1. Faptul de a construi: construire. ♦ Alcătuire, compunere. 2. (concr.) Lucru construit, clădire, lucrare, edificiu. 3. Aranjamentul, aranjarea cuvintelor potrivit regulilor gramaticale ale unei limbi. [gen. -iei, var. construcţiune s.f. / cf. fr. construction, lat. constructio].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONSTRÚCŢIE s. f. 1. faptul de a construi; construire. ♢ alcătuire, compunere. 2. clădire, lucrare, edificiu. ♢ (pl.) ramură a economiei naţionale care are ca obiect executarea clădirilor. 3. ĩi de maşini = ramură a industriei care produce maşini, unelte, instalaţii, utilaje. 4. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale. ♢ mod de aranjare a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază. (< fr. construction, lat. constructio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • constrúcţie — s. f. (sil. ţi e), art. constrúcţia (sil. ţi a), g. d. art. con strúcţiei; pl. constrúcţii, art. constrúcţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • turn — TURN, turnuri, s.n. 1. Construcţie prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcţii. ♢ Turn de răcire = construcţie de lemn, de piatră, de beton… …   Dicționar Român

  • castel — CASTÉL, castele, s.n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi cu creneluri, înconjurată de ziduri şi de şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ♢ expr. Castele în… …   Dicționar Român

  • panou — PANÓU, panouri, s.n. 1. Planşă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afişe, se scriu lozinci etc. ♢ (Ieşit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidenţiate în muncă. 2. Porţiune (plană) din… …   Dicționar Român

  • armătură — ARMĂTÚRĂ, armături, s.f. 1. Totalitatea barelor metalice prinse între ele care întăresc o construcţie (de beton armat). ♦ Construcţie care susţine o galerie subterană. 2. Totalitatea pieselor metalice ale unei instalaţii alcătuite din ţevi sau… …   Dicționar Român

  • chei — CHEI, cheiuri, s.n. 1. Construcţie amenajată într un port pentru acostarea, încărcarea şi descărcarea vapoarelor, servind, totodată, la consolidarea malului şi la apărarea acestuia de acţiunea apelor; p. ext. stradă de a lungul şi la marginea… …   Dicționar Român

  • consolă — CONSÓLĂ, console, s.f. 1. Mobilă în formă de policioară sau de măsuţă rezemată de perete şi pe care se aşază vaze, statuete etc. 2. Element arhitectural (ornamental) de lemn, de piatră etc., folosit la sprijinirea unei cornişe, a unui balcon etc …   Dicționar Român

  • depozit — DEPÓZIT, depozite, s.n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcţie, mărfuri etc., magazie. ♦ Formaţie militară care aprovizionează unităţile armatei cu materiale, muniţii etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special)… …   Dicționar Român

  • gheretă — GHERÉTĂ, gherete, s.f. 1. Construcţie mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc. 2. Construcţie mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale uşoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioşc, tonetă. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • placaj — PLACÁJ, placaje, s.n. 1. Semifabricat din lemn în formă de placă, realizat prin încleierea sub presiune a unui număr de obicei impar de foi de furnir suprapuse, întrebuinţat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcaţiunilor etc. ♦ Înveliş …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”