contestare — v. tr. [dal lat. contestari chiamare in testimonio , der. di testis testimone , col pref. con ] (io contèsto, ecc.). 1. (giur.) [dare notizia di un reato: c. un infrazione ] ▶◀ notificare. ⇑ comunicare. 2. [mettere in dubbio la validità o… … Enciclopedia Italiana
contestare — con·te·stà·re v.tr., v.intr. (io contèsto) 1. v.tr. TS dir. notificare formalmente: contestare un accusa, una contravvenzione Sinonimi: intimare. 2. v.tr. AU mettere in dubbio, in discussione: contestare un diritto, un affermazione Sinonimi:… … Dizionario italiano
contestare — {{hw}}{{contestare}}{{/hw}}v. tr. (io contesto ) 1 (dir.) Procedere alla comunicazione all imputato di un fatto costituente reato: contestare una contravvenzione. 2 (fig.) Negare, contrastare: contestare una prova, un affermazione | Mettere in… … Enciclopedia di italiano
contestare — v. tr. 1. (dir.) notificare, intimare, elevare, dichiarare, comunicare 2. (fig.) negare, contrastare, confutare, contraddire, sconfessare, infirmare, oppugnare, impugnare □ polemizzare, criticare, reclamare, rimostrare, disapprovare, dissentire,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… … Dicționar Român
contestar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: contestar contestando contestado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. contesto contestas contesta… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
applaudire — (ant. applaudere /a p:laudere/) [dal lat. applaudĕre applaudire ] (io applàudo o applaudisco, tu applàudi o applaudisci, ecc.; le forme in isc sono oggi disus.). ■ v. tr. 1. [manifestare consenso con battimani] ▶◀ battere le mani (a). ‖ acclamare … Enciclopedia Italiana
contraddire — con·trad·dì·re v.tr., v.intr. AU 1. v.tr., contrastare qcn. opponendo alle sue asserzioni altre affermazioni diverse e contrarie: contraddire qcn., non contraddirmi sempre, smettila di contraddirmi | contestare, criticare: ha la pessima abitudine … Dizionario italiano
negare — NEGÁRE, negări, s.f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (fil.) Negaţie (2). ♢ Negarea negaţiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănţuire de negaţii… … Dicționar Român
tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… … Dicționar Român
