contingent


contingent
CONTINGÉNT, contingente, s.n., adj. I. 1. s.n. Totalitatea cetăţenilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziţie omogenă. 3. (înv.) Contribuţie. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte ţări. II. adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [var.: contigént s.n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis.
Trimis de Iris, 22.01.2009. Sursa: DEX '98

CONTINGÉNT adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CONTINGÉNT s. (mil.) (pop.) leat. (Ce contingent eşti?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

contingént adj. m., pl. contingénţi; f. sg. contingéntă, pl. contingénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

contingént s. n., pl. contingénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTINGÉNT1 contingente n. 1) Totalitate de persoane născute în acelaşi an şi luate la evidenţa comisariatelor militare. 2) Efectiv de recruţi încorporaţi în acelaşi an pentru serviciul militar. 3) An de recrutare; leat. 4) Grup omogen de persoane. /<fr. contingent, lat. contingens, contingentntis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTINGÉN//T2 contingenttă (contingentţi, contingentte) rar Care se produc printr-o întâmplare; caracterizat prin realizare imprevizibilă; accidental; întâmplător. /<fr. contingent, lat. contingens, contingentntis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTINGÉNT, -Ă adj. Care poate să se producă, să vină din întâmplare; care poate să se producă sau nu; întâmplător, fortuit. // s.n. 1. Totalitatea tinerilor încorporaţi în acelaşi an în serviciul militar. 2. Grup omogen de oameni. 3. Cantitate maximă de mărfuri care poate fi importată sau exportată într-o anumită perioadă. [var. contigent s.n. / < fr. contingent, cf. lat. contingens – care vine din întâmplare].
Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONTINGÉNT, -Ă I. adj. care poate să fie sau să nu fie, să se producă sau nu; întâmplător, accidental, fortuit. II. s. n. 1. totalitatea tinerilor născuţi în acelaşi an şi luaţi în evidenţa organelor militare. ♢ totalitatea elevilor şi studenţilor (aproximativ) de aceeaşi vârstă care intră şi parcurg împreună aceeaşi treaptă de învăţământ. 2. grup omogen de oameni. 3. plafon cantitativ ori valoric al importului sau exportului unor mărfuri într-o anumită perioadă. (< fr. contingent, lat. contingens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • contingent — con·tin·gent /kən tin jənt/ adj 1: likely but not certain to happen compare executory 2: intended for use in circumstances not completely foreseen a contingent fund 3: dependent on or conditioned by something else …   Law dictionary

  • contingent — contingent, ente [ kɔ̃tɛ̃ʒɑ̃, ɑ̃t ] adj. et n. m. • 1361; lat. contingens, p. prés. de contingere « arriver par hasard » I ♦ Adj. 1 ♦ Philos. Qui peut se produire ou non (opposé à nécessaire).⇒ accidentel, 1. casuel, conditionnel, éventuel,… …   Encyclopédie Universelle

  • Contingent — • Aside from its secondary and more obvious meaning (as, for instance, its qualification of the predicable accident, of a class of modal propositions, and so on), the primary and technically philosophical use of the term is for one of the supreme …   Catholic encyclopedia

  • contingent — contingent, ente (kon tin jan, jan t ) adj. 1°   Terme de philosophie. Qui peut arriver ou ne pas arriver, éventuel. •   Ils raisonnaient sur les événements contingents ou non contingents de cet univers, VOLT. Cand. 29. •   La raison de mon… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • contingent — CONTINGENT, [conting]ente. adj. Casuel, qui peut arriver, ou n arriver pas. C est une chose contingente, ne vous y assurez pas trop. cela est contingent, fort contingent. il faut mettre cela au nombre des choses contingentes. Il ne se dit guere… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Contingent — Con*tin gent, a. [L. contingens, entis, p. pr. of contingere to touch on all sides, to happen; con + tangere to touch: cf. F. contingent. See {Tangent}, {Tact}.] 1. Possible, or liable, but not certain, to occur; incidental; casual. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • contingent — CONTINGENT, ENTE. adj. Casuel, qui peut arriver, ou n arriver pas. C est unc chose contingente, sur laquelle il ne faut pas compter. f♛/b] En termes d École, on appelle Futur contingent, Ce qui peut arriver ou n arriver pas; et Propositions… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • contingent — (adj.) late 14c., from O.Fr. contingent or directly from L. contingentem (nom. contingens) happening, touching, prp. of contingere to touch (see CONTACT (Cf. contact)). The noun is from 1540s, thing happening by chance; as a group forming part of …   Etymology dictionary

  • contingent — [adj] conditional; possible accidental, casual, chance, controlled by, dependent, fluky, fortuitous, haphazard, incidental, likely, odd, probable, probably, random, subject to, unanticipated, uncertain, unexpected, unforeseeable, unforeseen,… …   New thesaurus

  • contingent — ► ADJECTIVE 1) subject to chance. 2) (contingent on/upon) dependent on. 3) (of losses, liabilities, etc.) that can be anticipated to arise if a particular event occurs. ► NOUN 1) a group of people with a common feature, forming part of a larger… …   English terms dictionary