contrarecepţie

CONTRARECÉPŢIE, contrarecepţii, s.f. Operaţie de recepţie repetată în caz de litigiu, pentru a verifica recepţia făcută anterior. – Contra¹ + recepţie (După fr. contre-réception).

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



contrarecépţie s. f. → recepţie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTRARECÉPŢIE s.f. Repetare parţială sau totală a operaţiilor de recepţie în caz de litigiu. [După fr. contre-réception].

Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN



CONTRARECÉPŢIE s. f. repetare parţială sau totală a operaţiilor de recepţie în caz de litigiu. (< fr. contre-réception)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN