conurbaţie

CONURBÁŢIE s.f. Formă complexă de aşezare umană formată dintr-un oraş cu rol de centru, spre care gravitează, din punct de vedere economic, administrativ şi cultural, o serie de oraşe învecinate mai mici. – Din fr. conurbation.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



conurbáţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. con-), art. conurbáţia (sil. -ţi-a), g.-d. conurbáţii, art. conurbáţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONURBÁŢIE f. Aşezare urbană formată dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează alte localităţi mai mici. /<fr. conurbation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONURBÁŢIE s.f. (Liv.) Aglomeraţie urbană constituită dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează mai multe oraşe vecine. [gen. -iei. / < fr., engl. conurbation, it. conurbazione, cf. lat. cum – cu, urbs – oraş].

Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN



CONURBÁŢIE s. f. aglomeraţie urbană constituită dintr-un oraş cu rol de centru spre care gravitează mai multe oraşe satelit. (< fr. conurbation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN