convecţie

CONVÉCŢIE, convecţii, s.f. 1. Mişcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică. 2. Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ♢ Convecţia căldurii = transmiterea căldurii cu ajutorul curenţilor de fluid naturali sau artificiali. Curenţi de convecţie = mişcare pe verticală a părtilor unui fluid, determinată de inegalitatea densităţilor acestor părţi. Convecţie electrică = deplasare macroscopică a unui mediu încărcat cu electricitate. – Din fr. convection.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



convécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. convécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. convécţiei; pl. convécţii, art. convécţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONVÉCŢI//E convecţiei f. 1) fiz. Transfer de căldură sau de curent electric care are loc într-un mediu lichid sau gazos, prin deplasarea substanţei respective. convecţie forţată. convecţie naturală. 2) Mişcare pe verticală a aerului. convecţie în atmosferă. [art. convecţia; G.-D. con-vecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. convection, lat. convectio, convecţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONVÉCŢIE s.f. 1. Orice mişcare de aer cu direcţie verticală. 2. (fiz.) Mişcare de ansamblu a particulelor unui fluid. ♢ Convecţia căldurii = transmiterea căldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenţi ai fluidului respectiv. [gen. -iei, var. convecţiune, convexie, convexiune s.f. / < lat. convectio, fr. convection].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONVÉCŢIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat şi înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN