convinge

convinge
CONVÍNGE, convíng, vb. III. tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi şi argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ refl. A-şi da seama, a recunoaşte că ceva este într-un anumit fel, a se încredinţa de ceva. [Perf. s. convinsei, part. convins] – Din lat. convincere (după învinge).
Trimis de romac, 25.03.2004. Sursa: DEX '98

CONVÍNGE vb. 1. a decide, a determina, a face, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a convinge să vină.) 2. a (se) asigura, a (se) încredinţa, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se convinge cu ochii lui.) 3. a se încredinţa, (fig.) a se pătrunde. (S-a convinge de însemnătatea sfatului primit.)
Trimis de siveco, 03.01.2007. Sursa: Sinonime

convínge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convíng, perf. s. 1 sg. convinséi, 1 pl. convínserăm; part. convíns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CONVÍNGE convíng tranz. (persoane) A face să se convingă. /<lat. convincere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CONVÍNGE mă convíng intranz. A ajunge să fie sigur (de ceva); a-şi da seama; a se încredinţa. /<lat. convincere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONVÍNGE vb. III. tr. A face pe cineva prin probe, prin argumente etc. să recunoască adevărul sau să adopte o părere într-o anumită chestiune. ♦ refl. A-şi da seama, a se încredinţa că ceva este într-un anumit fel. [P.i. convíng, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat., it. convincere, după învinge].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

convínge (convíng, convíns), vb. – A face pe cineva să adopte o părere. lat. convincere (sec. XIX), asimilat la conjug. lui a învinge. – Der. convicţiune, s.f. (înv.), înlocuit de convingere, s.f.; convingător, adj.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CONVÍNGE vb. I. tr. a face pe cineva să recunoască un lucru, să adopte o părere. II. refl. a se încredinţa de ceva. (< lat. convincere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • convínge — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convíng, perf. s. 1 sg. convinséi, 1 pl. convínserãm; part. convíns …   Romanian orthography

  • convingător — CONVINGĂTÓR, OÁRE, convingători, oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONVINGĂTÓR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor,… …   Dicționar Român

  • convingere — CONVÍNGERE, convingeri, s.f. Acţiunea de a (se) convinge; convicţiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ♢ loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă …   Dicționar Român

  • încredinţa — ÎNCREDINŢÁ, încredinţez, vb. I. 1. tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăşi cuiva o taină. 2. tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ refl. A se convinge de ceva. 3. tranz. şi refl. recipr …   Dicționar Român

  • concludent — CONCLUDÉNT, Ă, concludenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, ntis. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  Concludent ≠ neconcludent, neconvingător… …   Dicționar Român

  • decide — DECÍDE, decíd, vb. III. 1. intranz. şi refl. A lua o hotărâre; a alege (între mai multe alternative), a se fixa (între mai multe posibilităţi). ♦ tranz. A hotărî, a soluţiona în mod definitiv. 2. tranz. A determina, a convinge, a îndupleca pe… …   Dicționar Român

  • persuada — PERSUADÁ, persuadez, vb. I. tranz. (livr.) A convinge pe cineva sa creadă, să gândească sau să (vrea să) facă un anumit lucru. [pr.: su a ] – Din fr. persuader. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98  persuadá vb. (sil. su a ), ind …   Dicționar Român

  • convins — CONVÍNS, Ă, convinşi, se, adj. Care a dobândit o convingere, care are convingerea că...; încredinţat; ferm, hotărât. – v. convinge. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  CONVÍNS adj. 1. v. răspicat. 2. încredinţat, sigur. (Era… …   Dicționar Român

  • persuasiune — PERSUASIÚNE s.f. (livr.) Acţiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [pr.: su a si u ] – Din fr. persuasion. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98  PERSUASIÚNE s. v.… …   Dicționar Român

  • agita — AGITÁ, agít, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca repede încoace şi încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. ♦ tranz. A amesteca două sau mai multe substanţe prin clătinarea lor (într un vas). 2. refl. (fam.) A se manifesta prin… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”