- convoi
- CONVÓI, convoaie, s.n. Grup, şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulţime (încolonată) care merge în aceeaşi direcţie (şi cu acelaşi scop); coloană; spec. cortegiu. [pl. şi: convoiuri] – Din fr. convoi. cf. rus. k o n v o i, it. c o n v o g l i o.Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX '98CONVÓI s. 1. coloană, lanţ, rând, şir, (reg.) trâmbă (Un convoi de care.) 2. v. procesiune.Trimis de siveco, 05.02.2009. Sursa: Sinonimeconvói s. n., pl. convoáieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONV//ÓI convoioáie n. 1) Grup de vehicule care fac aceeaşi rută. 2) Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau o personalitate; suită; alai; cortegiu; escortă. [Sil. con-voi] /<fr. convoiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONVÓI s.n. Şir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.). ♦ Şir de persoane care merg într-o anumită direcţie, pe un anumit drum etc.; coloană. [pl. -oaie, -oiuri. / < it. convoglio, fr. convoi].Trimis de LauraGellner, 18.04.2006. Sursa: DNconvói (-oáie), s.n. – 1. Grup, şir de vehicule. – 2. Mulţime, coloană, cortegiu. fr. convoi, cu pronunţarea it. convoglio, cf. rus. konvoi.Trimis de blaurb, 25.05.2007. Sursa: DERCONVÓI s. n. şir de vehicule sau de oameni care se deplasează într-o anumită direcţie; coloană; (spec.) cortegiu (funerar). ♢ formaţie de vase care navighează sub protecţia unei escorte. (< fr. convoi)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.