convoluţie

convoluţie
CONVOLÚŢIE, convoluţii, s.f. Întoarcere, răsucire. [var.: convoluţiúne s.f.] – Din fr. convolution.
Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX '98

convolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. convolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. convolúţiei; pl. convolúţii, art. convolúţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONVOLÚŢIE s.f. Întoarcere, răsucire. [var. convoluţiune s.f. / cf. fr. convolution].
Trimis de LauraGellner, 18.04.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • convolutie — CONVOLÚŢIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcţie de compunere a două funcţii de repartiţie, care conduce la o nouă funcţie de repartiţie. (<fr. convolution) Trimis de raduborza, 09.03.2006. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • convoluţiune — CONVOLUŢIÚNE s.f. v. convoluţie. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  CONVOLUŢIÚNE s.f. v. convoluţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”