convorbire

convorbire
CONVORBÍRE, convorbiri, s.f. Acţiunea de a convorbi; conversaţie, discuţie. ♢ Convorbire telefonică = comunicaţie bilaterală realizată prin intermediul unei instalaţii telefonice. – v. convorbi.
Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX '98

CONVORBÍRE s. v. discuţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

convorbíre s. f. → vorbire
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

CONVORBÍR//E convorbirei f. Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; discuţie; conversaţie; dialog. convorbire aprinsă.convorbire telefonică comunicaţie bilaterală prin telefon. [art. convorbirea; G.-D. convorbirii; Sil. -bi-re] /v. a convorbi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONVORBÍRE s.f. Acţiunea de a convorbi; discuţie, conversaţie. ♢ Convorbire telefonică = discuţie realizată prin intermediul telefonului. [< convorbi].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

CONVORBÍRE s. f. discuţie, conversaţie. o convorbire telefonică = discuţie prin telefon. (< convorbi)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • dialog — DIALÓG, dialoguri, s.n. 1. Convorbire între două persoane. ♦ (p. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc între reprezentanţii a două părţi, a două ţări etc. ♦ (p. spec.) Formă de convorbire între două personaje, în care sunt scrise… …   Dicționar Român

  • interviu — INTERVÍU, interviuri, s.n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. şi un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalităţii în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în… …   Dicționar Român

  • colocviu — COLÓCVIU, colocvii, s.n. Convorbire, discuţie (pe o temă dată). ♦ Formă de control al cunoştinţelor dobândite de studenţi, care constă în discuţii, lucrări de laborator, lucrări practice. – Din lat. colloquium. Trimis de IoanSoleriu, 14.11.2005.… …   Dicționar Român

  • discuţie — DISCÚŢIE, discuţii, s.f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversaţie. ♦ Conversaţie animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ♢ loc. adv. Fără discuţie = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ♢ expr. Nu (mai) încape… …   Dicționar Român

  • conversaţie — CONVERSÁŢIE, conversaţii, s.f. Discuţie, convorbire. ♦ (Rar) Fel de a vorbi, de a discuta. [var.: (înv.) conversaţiúne s.f.] – Din fr. conversation, lat. conversatio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  CONVERSÁŢIE s. v.… …   Dicționar Român

  • conferinţă — CONFERÍNŢĂ, conferinţe, s.f. 1. Expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei, politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia etc. 2. Reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii… …   Dicționar Român

  • telefonic — TELEFÓNIC, Ă, telefonici, ce, adj. Care aparţine telefonului sau telefoniei, privitor la telefon sau la telefonie; (despre o convorbire) care se face prin telefon. ♢ Aviz telefonic = aviz prin care cineva este înştiinţat că la o anumită oră va fi …   Dicționar Român

  • vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… …   Dicționar Român

  • adiţională — *adiţionálă (convorbire) ( ţi o ) s. f., g. d. art. adiţionálei; pl. adiţionále Trimis de CristinaDianaN, 04.06.2007. Sursa: DOOM 2  adiţională, adiţionale s.f. convorbire telefonică neinclusă în numărul de impulsuri stipulat de furnizorii de… …   Dicționar Român

  • interlocuţiune — INTERLOCUŢIÚNE, interlocuţiuni, s.f. (jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [var.: interlocúţie s.f.] – Din fr. interlocution. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  interlocuţiúne s. f., pl.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”