copcă

copcă
CÓPCĂ1, copci, s.f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învelitori în construcţie. 3. Proeminenţă în formă de limbă a unei piese plate, care intră în orificiul unei alte piese plate, realizând îmbinarea prin încopciere. [var.: (reg.) cópcie s.f.] – Din bg. kopce.
Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX '98

COPCĂ2, copci, s.f. 1. Gaură, spărtură făcută în gheaţa unui râu, a unei bălţi etc. pentru pescuit sau pentru scos apă. ♢ expr. (fam.) A se duce pe copcă = (despre bunuri) a se pierde, a se irosi, a se distruge; (despre oameni) a intra într-o mare încurcătură, a o păţi. 2. Gaură făcută într-o şiră de paie, în care se ţine uneori pleava. 3. Scobitură, groapă făcută în pământ, în piatră etc. 4. (reg.) Săritură pe care o fac animalele când fug repede. – Din bg. kopka.
Trimis de IoanSoleriu, 23.05.2004. Sursa: DEX '98

CÓPCĂ s. 1. (reg.) sponcă. (copcă la o haină.) 2. (med.) agrafă. (Buzele unei plăgi strânse cu copcăi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CÓPCĂ s. ochi, (reg.) beucă, burduf, produf, toană, vad, (Mold.) produşcă, (prin Munt.) scorbură, (prin Mold.) ştioalnă. (copcă făcută în gheaţă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cópcă (agrafă, gaură) s. f., g.-d. art. cópcii; pl. copci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

cópcă (săritură) s. f., g.-d. art. cópcei; pl. cópce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÓP//CĂ1 copcăci f. Piesă de metal constând din două elemente (un cârlig şi un inel) care serveşte pentru a încheia o haină. [G.-D. copcii] /<bulg. kopţa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CÓP//CĂ2 copcăci f. 1) Gaură pe suprafaţa îngheţată a unei ape, făcută pentru a prinde peşte sau pentru a lua apă. ♢ A se duce pe copcă a) a dispărea fără urmă; a se duce fără întoarcere; b) a o păţi. 2) Scobitură mică făcută într-un mal, servind drept treaptă pentru urcuş. [G.-D. copcii] /<bulg. kopka
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CÓP//CĂ3 copcăci f. rar Salt făcut de un animal în timpul fugii. /<bulg. kopka
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

cópcă (-ci), s.f.1. Gaură, spărtură; în special gaura făcută natural sau artificial în stratul de gheaţă care acoperă apele iarna. – 2. Salt, săritură. – var. coftă, s.f. (gaură, scobitură). bg. kopka (Cihac, II, 72; Conev 85; DAR), din sl. kopati "a goli," cf. copaie. Al doilea sens este mai puţin clar, totuşi cf. rut. kopnuty "a da cu copita", poate trebuie plecat de la imaginea armăsarului care pare să sape cu copita pămîntul. – De la var. provine fără îndoială coptori (var. coftori, coptora, coptoroşi), vb. (a săpa, a excava, a adînci), care pare a se fi încrucişat cu copt, coptură (DAR; după Scriban, ar fi un der. de la cuptor, ipoteză neverosimilă).
Trimis de blaurb, 28.05.2007. Sursa: DER

cópcă (-ci), s.f.1. Agrafă, clemă, capsă. – 2. Cataramă, obiect care prinde. – 3. Clemă la cărţile legate odinioară. – 4. Traversă, bară. – Megl. copce. tc. kopça (Şeineanu, II, 145; Meyer 198; Berneker 564; Ronzevalle 136; DAR); cf. bg. kopče (Cihac, II, 72), sb. kopča, alb. kopsë, mag. kapocs. Fonetismul rom. se explică printr-un sing. analogic, plecîndu-se de la pl. copci; sing. normal ar fi copce (DAR afirmă contrariul). – Der. copcier, s.m. (fabricant de nasturi şi copci); încopcia, vb. (a prinde în copci, a prinde, a fixa); copci, vb. (a altoi, a introduce un altoi sub coaja unui copac); copcit, s.n. (altoire).
Trimis de blaurb, 28.05.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cópcã — s. f., g. d. art. cópcii; pl. copci …   Romanian orthography

  • produf — PRODÚF, produfuri, s.n. (reg.) Gaură, copcă făcută în gheaţa formată deasupra unei ape. [var.: predúf s.n.] – Din sl. produhŭ. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PRODÚF s. v. copcă, ochi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • sponcă — SPÓNCĂ, sponci, s.f. 1. (reg.) Copcă; agrafă; cataramă. 2. (pop. şi fam.; în loc. adv. şi adj.) Pe sponci = (care este) în cantitate mică, puţin. – Din rus. sponka, ucr. špon ka …   Dicționar Român

  • toană — TOÁNĂ1, toane, s.f. 1. Capriciu. ♢ loc. adj. Cu toane = capricios, răsfăţat. ♦ Criză, atac. ♢ expr. A i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a i veni (pe neaşteptate) cheful să facă ceva (neobişnuit).… …   Dicționar Român

  • încopcia — ÎNCOPCIÁ, încopciez, vb. I. tranz. 1. (Rar) A închide o copcă; a încheia o haină în copci. 2. A îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc. [pr.:… …   Dicționar Român

  • Roman Catholic Church in England and Wales — The Catholic Church in England and Wales is part of the worldwide Catholic Church, the Christian Church in full communion with the Bishop of Rome, currently Pope Benedict XVI. It traces its origins to the original Christian community founded by… …   Wikipedia

  • agrafă — AGRÁFĂ, agrafe, s.f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc să prindă sau să fixeze o haină, părul etc. ♦ Piesă de metal cu care se leagă blocurile de piatră, se fixează zidăria etc. 2. (med.) Mică piesă metalică cu care se prind şi se menţin… …   Dicționar Român

  • burduf — BURDÚF, burdufuri, s.n. 1. Sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă etc. ♢ expr. Burduf de carte = foarte învăţat; tobă de carte. A lega (pe… …   Dicționar Român

  • troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… …   Dicționar Român

  • ştioalnă — ŞTIOÁLNĂ, ştioalne, s.f. (reg.) Bulboană. ♦ Baltă mocirloasă. – Din germ. Stollen, ucr. štol na. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞTIOÁLNĂ s. v. bulboacă, bulboană, copcă, galerie, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”