corinteu


corinteu
CORINTÉU, corintei, s.m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. din magh. kurjantó.
Trimis de IoanSoleriu, 14.05.2004. Sursa: DEX '98

corintéu s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

corintéu (corintéi), s.m. – Flăcău care îl însoţeşte pe mire la nunţile populare. Mag. kurjantó "crainic" (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.