aiurare


aiurare
AIURÁRE, aiurări, s.f. Faptul de a aiura. [pr.: a-iu-. – var.: aiuríre s.f.] – v. aiura.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AIURÁRE s. v. delir.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aiuráre s. f., g.-d. art. aiurării; pl. aiurări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • onirism — ONIRÍSM s.n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucinaţii. 2. (lit.) Înclinare spre cultivarea situaţiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al unei creaţii. – Din fr. onirisme. Trimis de mihvar,… …   Dicționar Român

  • aiurire — AIURÍRE s.f. v. aiurare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • bâiguială — BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s.f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără şir, încurcată. [pr.: gu ia ] – Bâigui + suf. eală. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bâiguire — BÂIGUÍRE s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • delir — DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.… …   Dicționar Român