aiurea


aiurea
AIÚREA adv., adj. 1. adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într-aiurea = fără ţintă; la întâmplare. ♢ expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. adj. (fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [pr.: a-iu-. – var.: aiúre adv.] – lat. aliubi + re + a.
Trimis de ana_zecheru, 24.09.2002. Sursa: DEX '98

Aiurea ≠ cumsecade
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

AIÚREA adv., adj., interj. 1. adv. altundeva, (Ban. şi Transilv.) ainde, aindine. (A plecat aiurea.) 2. adv. v. anapoda. 3. adv. v. alandala. 4. adj. v. smintit. 5. interj. (fam.) sanchi!, (arg.) zexe! ( – Să faci aşa cum ţi-am spus! – aiurea!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aiúrea adv. (sil. a-iu-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AIÚREA adv. 1) Altfel decât trebuie; anapoda. 2) şi adjectival Contrar regulilor moralei; rău; anapoda. [Sil. a-iu-rea] /<lat. aliubi + re + a
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

aiúrea, adv.1. În altă parte, undeva. – 2. Cu capul în nori, în mod inconştient. – var. aiuri, aiure. – Mr. (n)al’iurea, megl. l’urea, istr. (a)l’ure. Compunere ale cărei elemente nu sînt complet clare. Prima parte trebuie să fie ălῑbῑ "în altă parte", pentru rezultatul căreia cf. iu. A doua parte este mai dificil de explicat. Plecînd de la analogia cu ubivis "oriunde vrei", se poate presupune că este vorba de forma vulg. a lui vis, adică *volet (Bourciez 79) redus datorită folosirii sale enclitice (cf. pronunţarea actuală a acestui vb. în rom.: (v)om, (v)eţi, (v)or). În orice caz, grupul final -re fie că reprezintă lat. *(vo)let fie că are altă origine, apare în mai multe formaţiuni adv. rom., cf. altminteri, pretutindeni (‹ pretutindere), oare. Pentru rom. s-ar putea explica formarea lui aiurea şi pe baza lui *ubi volet, construcţie cu totul paralelă cu ubivis; însă formele dialectale presupun prezenţa lui alibi. În mod normal, explicaţiile anterioare pleacă de la aliubi (Creţu 305; Candrea-Dens., 29; REW 347; Drăganu, Dacor., IX, 265) şi de la corespondenţa sau analogia cu fr. ailleurs, v. sp. alubre, port., gal. alhur. Este posibil, totuşi, să fie întîmplătoare coincidenţa între aceste limbi şi rom., căci forma *aliore care se postulează în cazul acestor limbi (REW 347; Gamillscheg 21) nu ar putea da rezultatul rom. Dificultatea cea mai mare este la -re care s-a încercat explicată prin lat. libet, puţin probabil. Cipariu, gram., 364, urmat de Scriban, pleacă de la lat. aliorsum, care pare şi mai dificil. Popescu-Ciocănel derivă vb. aiuri de la tc. hayir "stupefiat". Der. aiura (var. aiuri), vb. (a delira); aiureală, s.f. (delir, extravaganţă; arg., somn, acţiunea de a dormi); aiurit, s.m. (fam., nebun, prost); aiuritor, adj. (delirant). Pentru specializarea sensurilor lui aiura, faţă de aiuri, cf. Iordan, BF, II, 63.
Trimis de blaurb, 20.04.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • aiúrea — adv. (sil. a iu ) …   Romanian orthography

  • divaga — DIVAGÁ, divaghez, vb. I. intranz. A se abate de la subiectul în discuţie; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari. Trimis de Iris, 05.10.2004. Sursa: DEX 98  DIVAGA vb. v. abate …   Dicționar Român

  • aiura — AIURÁ, aiurez, vb. I. intranz. 1. A fi în stare de delir; a delira. ♦ A vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdităţi. 2. (Rar) a se pierde în visări. [pr.: a iu . – var.: aiurí vb. IV] – Din aiure(a) (aiurea). Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • altundeva — ÁLTUNDEVA adv. În altă parte; aiurea. – Alt + undeva. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÁLTUNDEVA adv. v. aiurea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  áltundeva adv. (sil. mf. alt ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • anapoda — ANÁPODA adv. Pe dos, de a ndoaselea; altfel, în altă direcţie decât trebuie. [var.: (reg.) anápăda adv.] – Din ngr. anápoda. Trimis de RACAI, 03.03.2009. Sursa: DEX 98  Anapoda ≠ cumsecade Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ANÁPODA …   Dicționar Român

  • bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • brambura — BRÁMBURA adv. (fam.) Fără rost, fără căpătâi; de a valma, în dezordine. – et. nec. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRÁMBURA adv. v. aiurea, alandala, anapoda, prost, rău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  brámbura adv …   Dicționar Român

  • deraia — DERAIÁ, deraiéz, vb. I. intranz. 1. (Despre mijloace de transport care circulă pe şine) A sări de pe şine. 2. fig. A vorbi aiurea, a bate câmpii, a divaga; a se abate, a devia de la subiect. [pr.: ra ia] – Din fr. dérailler. Trimis de… …   Dicționar Român

  • distrat — DISTRÁT, Ă, distraţi, te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândeşte în altă parte, la altceva. – v. distra. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Distrat ≠ atent, concentrat Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • întru — prep. (Mai ales urmat de un , o etc., cu elidarea vocalei finale) În. I. (Introduce un complement circumstanţial de loc) 1. (Arată starea sau acţiunea în interiorul unui spaţiu) A locui într un sat. 2. (Arată intrarea sau mişcarea în interiorul… …   Dicționar Român