aiureală


aiureală
AIUREÁLĂ, aiureli, s.f. 1. Delir. 2. (fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AIUREÁLĂ s. 1. v. delir. 2. v. sminteală. 3. v. absurditate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aiureálă s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • delir — DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.… …   Dicționar Român

  • absurditate — ABSURDITÁTE, absurdităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  absurditáte s. f. caracterul a… …   Dicționar Român

  • aiurea — AIÚREA adv., adj. 1. adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într aiurea = fără ţintă; la întâmplare. ♢ expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N ai dreptate. 2. adj. (fam.) Zăpăcit …   Dicționar Român

  • bazaconie — BAZACÓNIE, bazaconii, s.f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (fam.) Năzbâtie, poznă, ştrengărie. – Din sl. bezŭ zakonije. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BAZACÓNIE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie …   Dicționar Român

  • boc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BOC interj. poc! (boc! se aude în poartă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • bâiguială — BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s.f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără şir, încurcată. [pr.: gu ia ] – Bâigui + suf. eală. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bâiguire — BÂIGUÍRE s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dodot — DÓDOT s.n. Absurditate, aiureală, prostie. (din dodă; cf. dondăni) Trimis de tavi, 18.03.2005. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • dodă — dódă s. f., pl. dóde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DÓDĂ, dóde, s.f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mână. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează …   Dicționar Român