corolar

COROLÁR¹, corolare, s.n. (mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.

Trimis de IoanSoleriu, 21.08.2007. Sursa: DEX '98



COROLÁR², -Ă, corolari, -e, adj. (bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire.

Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



corolár s. n., pl. coroláre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COROLÁR corolare n. 1) mat. Concluzie care se deduce direct dintr-o teoremă demonstrată. 2) Idee care derivă din alta. /<fr. corollaire, lat. corollarium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COROLÁR s.n. Concluzie care urmează ca o consecinţă a unei teoreme demonstrate. ♦ Idee, concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. [cf. fr. corollaire, lat. corollarium].

Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN



COROLÁR, -Ă adj. Al corolei. [cf. fr. corollaire].

Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN



COROLÁR s. n. teoremă, consecinţă imediată a unei alte teoreme. ♢ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN