coromâslă

COROMẤSLĂ, coromâsle, s.f. (reg.) Cobiliţă. – Din ucr. koromyslo.

Trimis de IoanSoleriu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98



COROMÂSLĂ s. v. cobiliţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



coromâslă s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COROMÂSL//Ă coromâslăe f. reg.1) Bucată curbată de lemn, prevăzută la ambele capete cu cârlige sau cu crestături, de care se atârnă căldările sau coşurile şi care se poartă pe umeri; cobiliţă. 2) Pârghia balanţei. /<ucr. koromyslo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



coromîslă (coromấsle), s.f. – 1. Cobiliţă cu care se duc două găleţi în acelaşi timp. – 2. La căruţă, orcic. – 3. Constelaţia Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie şi dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, şi după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziş "de-a latul, pieziş", ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropişniţă "insectă dăunătoare" cu sălămîzdră "salamandră"; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepţii.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER