coronament

coronament
CORONAMÉNT, coronamente, s.n. 1. Ornament terminal situat la partea superioară a unei clădiri, a unei porţi etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin, executată, de obicei, din piatră făţuită. 3. Coroană (5). – Din fr. couronnement (dupa coroană).
Trimis de IoanSoleriu, 07.05.2004. Sursa: DEX '98

coronamént s. n., pl. coronaménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CORONAMÉNT coronamente n. 1) arhit. Partea superioară, de obicei ornată, a unui edificiu. 2) Element de sprijin al unui zid, dig sau baraj, executat, de obicei, din piatră făţuită. 3) Ornament care încununează o clădire, o poartă. 4) Coroana unui copac. /<fr. couro-nnement
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CORONAMÉNT s.n. 1. Ornament care încunună un edificiu, o poartă etc. 2. Partea superioară a unui chei, a unui dig, a unui zid de sprijin etc., alcătuită de obicei din piatră cu forme geometrice regulate. 3. Totalitatea coroanelor arborilor care iau parte la alcătuirea unei păduri. [pl. -te, -turi. / cf. fr. couronnement].
Trimis de LauraGellner, 19.01.2005. Sursa: DN

CORONAMÉNT s. n. 1. ornament care încunună o mobilă, o poartă etc. 2. partea superioară a unui edificiu sau monument sculptural, a unui chei, dig, zid de sprijin, baraj etc., din piatră cu forme geometrice regulate. 3. totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure. (< fr. couronnement)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • coronament — co|ro|na|ment Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • coronamént — s. n., pl. coronaménte …   Romanian orthography

  • coronament — courounamen m. couronnement …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • coroană — COROÁNĂ, coroane, s.f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori şi frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2.… …   Dicționar Român

  • lunetă — LUNÉTĂ, lunete, s.f. 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile (şi prisme) dispuse într un tub şi servind, în astronomie, în topografie, în tehnica militară etc. la observarea (observa) obiectelor depărtate. 2. Dispozitiv de sprijinire a …   Dicționar Român

  • pină — PÍNĂ s. f. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră. (< lat. pina) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • tsuga — TSÚGA s. m. conifer american şi asiatic, de talie mare, cu coronament conic, ramuri lungi şi subţiri, plantat în parcuri ca arbore ornamental. (< fr. tsuga) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”