coropcă

coropcă: CORÓP//CĂ coropcăci f. 1) înv. Ladă portativă cu mai multe despărţituri, în care îşi puneau marfa negustorii ambulanţi şi pe care o purtau în spate. 2) pop. Cutie de tinichea sau de carton. /<ucr. korobka

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

corópcă (-ci), s.f. – 1. Ladă de negustor ambulant. – 2. Ramă de fereastră. – 3. Cantitate de 30 de piei tăbăcite. rus. korobka "ladă" (Cihac, II 73). – Der. coropcar, s.m. (negustor ambulant). cf. coroagă.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

coropcar — COROPCÁR, coropcari, s.m. (reg.) Negustor ambulant. ♦ (fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puţin folosit ladă < ucr.) + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COROPCÁR s. v. marchitan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
coroagă — coroágă, coroáge, s.f. (reg.) scândură uscată şi strâmbată. Trimis de blaurb, 25.04.2006. Sursa: DAR coroágă (coroáge), s.f. – Obiect deformat şi încreţit, curbare. bg. koruba concavitate (Puşcariu, Dacor., II, 597; DAR); mai puţin probabilă… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias