ajunge


ajunge
AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situaţie disperată. ♦ intranz. şi tranz. A atinge (o limită în timp), a apuca (o anumită vreme). 2. tranz. A întâlni, venind din urmă, o fiinţă sau un vehicul în mişcare; a prinde din urmă. ♢ expr. A-l ajunge pe cineva zilele = a îmbătrâni. ♦ fig. A egala pe cineva. 3. tranz. A nimeri, a lovi pe cineva sau ceva. ♦ fig. (Despre un neajuns) A da peste... ♦ fig. (Despre o stare sufletească) A cuprinde, a răzbi. 4. intranz. A se întinde până la...; a atinge. ♦ A reuşi să atingă ceva situat sus sau departe. ♢ expr. A nu-i ajunge (cuiva nici) cu prăjina la nas, se zice despre un om înfumurat. 5. intranz. (Despre preţuri; p.ext. despre mărfuri) A atinge un anumit nivel. II. 1. refl. A se întâlni, a se împreuna, a se uni. ♦ fig. A se înţelege, a se învoi. 2. intranz. A realiza, a împlini. A ajunge la un rezultat. ♦ intranz. şi tranz. A fi în situaţia de a... 3. intranz. A deveni. ♢ expr. A ajunge rău = a decădea. A ajunge bine = a dobândi succese; a reuşi, a izbuti. A ajunge pe mâinile cuiva = a fi la discreţia cuiva. ♦ intranz. şi refl. (peior.) A parveni. III. intranz. şi refl. A fi în cantitate suficientă. ♢ expr. (tranz.) A-l ajunge (pe cineva) mintea (sau capul) = a se pricepe, a şti ce e de făcut. – lat. adjungere "a uni, a lipi".
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AJÚNGE interj. atât!, basta!, destul!, gata!, isprăveşte!, încetează, punct!, sfârşeşte!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt, (fam. şi peior.) ho!
Trimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Sinonime

AJÚNGE vb. 1. a sosi, a veni, (livr.) a accede, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ajunge la timp.) 2. v. sosi. 3. a apuca, a prinde. (Se grăbeşte să ajunge trenul.) 4. a prinde, (înv. şi pop.) a sosi, (prin Olt.) a scurta. (Mergeţi, vă ajunge din urmă.) 5. v. întinde. 6. a da, a ieşi. (Drumul ajunge în sat.) 7. a-i veni, ( (reg.) a-i bate. (Iarba îi ajunge până la mijloc.) 8. a răzbate, a răzbi, a străbate. (Strigătul ajunge până la el.) 9. v. surprinde. 10. a atinge, a izbi, a lovi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonţul ajunge iepurele.) 11. a deveni, (livr.) a accede, (înv.) a încăpea, a purcede, a sosi. (A ajunge domn, vornic.) 12. v. veni. 13. a deveni, a ieşi. (A ajunge doctor.) 14. a(-şi) atinge, a(-şi) îndeplini, a(-şi) înfăptui, a(-şi) realiza. (Şi-a ajunge scopul.) 15. a parveni, (înv.) a prinveni. (A ajunge să priceapă mai exact cele întâmplate.) 16. v. egala. 17. a intra, a încăpea. (Bunurile au ajunge pe mâna lui.) 18. a ţine. (Alimentele ne vor ajunge două luni.) 19. v. îmbogăţi. 20. v. răzbi.
Trimis de siveco, 19.04.2009. Sursa: Sinonime

AJÚNGE vb. v. conveni, înţelege, învoi.
Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Sinonime

ajúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ajúng, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserăm; part. ajúns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AJÚNGE ajúng 1. intranz. I. 1) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a sosi; a veni. ajunge la serviciu. ajunge la gară. ♢ A-i ajunge cuiva cuţitul la os a nu mai putea răbda o stare de lucruri. ajunge departe a obţine multe succese în viaţă. ajunge la mal (sau la liman) a atinge scopul dorit, înfruntând multe greutăţi. 2) A atinge o limită în timp. ajunge până la iarnă. ajunge la bătrâneţe. 3) A atinge un anumit nivel. Temperatura ajunge până la 300 sub zero. 4) A se răspândi, venind de departe; a parveni. 5) A fi în cantitate suficientă. Ajunge umezeală pentru grâne. 6) A începe să fie; a deveni. ajunge actor. 7) depr. A obţine pe căi necinstite o situaţie materială nemeritată; a se căpătui; a parveni. ♢ ajunge de râsul lumii a se face de batjocură. ajunge de pomină a-şi face reputaţie proastă. ajunge la sapă de lemn a sărăci complet. ajunge pe drumuri a) a pierde orice sursă de existenţă; b) a rămâne fără adăpost; c) a rămâne orfan. ajunge pe mâinile cuiva a ajunge la discreţia cuiva. II. (împreună cu unele substantive precedate de prepoziţia la formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ajunge la concluzia a conchide. ajunge la convingerea a se convinge. 2. tranz. 1) (fiinţe, mijloace de transport) A prinde venind din urmă. 2) (obiecte sau fiinţe situate sus departe) A reuşi să atingă (întinzându-se). 3) fig. A aduce la acelaşi nivel; a egala. 4) A traduce în viaţă; a transforma în fapt. A-şi ajunge scopul. 5) fig. (despre sentimente, senzaţii, stări etc.) A cuprinde pe de-a întregul; a răzbi; a pătrunde. ♢ A-l ajunge mintea (sau capul) a se pricepe. /<lat. adjungere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE AJÚNGE mă ajúng intranz. (despre fiinţe, obiecte în mişcare) A trece concomitent prin acelaşi loc, continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se întâlni. /<lat. adjungere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ajúnge (ajúng, ajúns), vb.1. (refl.) A coincide, a avea aceleaşi păreri. – 2. A întîlni, venind din urmă (sens spaţial). – 3. A atinge o limită în timp (sens temporal). – 4. A atinge un punct determinat. – 5. A deveni, a ajunge. – 6. A deveni ceva, sau cineva. – 7. A fi de-ajuns, suficient. – 8. (refl.) A se mulţumi cu ceva, a se descurca. – 9. (refl.) A se pune la zi. – Mr. ağung (ağumsu, ağunită), megl. jung (jungiri). lat. adiūngĕre (Puşcariu 50; Candrea-Dens., 33; REW 171; DAR); cf. it. aggiungere, aggiugnere, v. prov. ajonher, v. fr. ajoindre, ([adjoindre), sp. (adjungir). – Der. ajungător, adj. (suficient, destul); ajuns, adj. (care s-a îmbogăţit, bogat); ajuns, s.n. (ajungere; suficienţă); neajuns, s.n. (inconvenient, defect; pagubă, detriment).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ajunge, ajung v.r. a accede la o poziţie socială superioară originii, a parveni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 16.07.2007. Sursa: Neoficial

a ajunge caftan expr. (intl.) a se îmbogăţi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial

a ajunge de poveste expr. a deveni cunoscut printr-un fapt negativ (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial

a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial

a ajunge la export expr. a muri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial

a ajunge lăstărel expr. (prst.- d. un tânăr neiniţiat) a reuşi primul act sexual (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial

a ajunge varză expr. 1. a se degrada, a se zdrenţui 2. (tox.) a ajunge dependent de droguri 3. (tox.) a avea o stare euforică provocată de consumul de droguri (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 25.01.2008. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ajúnge — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ajúng, 3 sg. ajúnge, 1 pl. ajúngem, imperf. 3 sg. ajungeá, perf. s. 1 sg. ajunséi, 1 pl. ajúnserãm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ajúngã; part. ajúns …   Romanian orthography

  • parveni — PARVENÍ, parvín, vb. IV. intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situaţie materială, politică sau socială; a pătrunde într o pătură socială înaltă; a se ajunge …   Dicționar Român

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • veni — VENÍ, vin, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbeşte sau despre care se vorbeşte; a se apropia de un loc, de o aşezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr un anumit loc. ♢ expr. Du te vino subst. = mişcare,… …   Dicționar Român

  • cădea — CĂDEÁ, cad, vb. II. I. intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr,… …   Dicționar Român

  • decădea — DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un… …   Dicționar Român

  • coace — COÁCE, coc, vb. III. 1. tranz. A supune un aliment la acţiunea căldurii (în cuptor) spre a l face bun de mâncat. ♢ expr. A i coace (cuiva) turta sau a i o coace = a încerca să i facă rău (cuiva); a i întinde (cuiva) o cursă. ♦ refl. (Despre… …   Dicționar Român

  • deveni — DEVENÍ, devín, vb. IV. intranz. 1. A se transforma, a se preface în..., a lua, a primi aspectul sau forma de... 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile …   Dicționar Român

  • intra — INTRA1 Element de compunere însemnând în , între , care serveşte la formarea unor adjective şi substantive. – Din fr. intra , lat. intra. Trimis de valeriu, 01.03.2007. Sursa: DEX 98  INTRÁ2, íntru, vb. I. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A trece… …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român