ajutor


ajutor
AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s.m. şi f., s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o şi subordonându-i-se). 2. s.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă acordată cuiva; ajutorinţă. ♢ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaţilor în cazul pierderii temporare a capacităţii de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Strigăt al celor care se află în primejdie. – lat. ajutor, -is, adjutorium.
Trimis de ana_zecheru, 08.12.2008. Sursa: DEX '98

AJUTÓR s., interj. 1. s. asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin, (livr.) recurs, (înv. şi pop.) ajutorinţă, (înv. şi reg.) ajutorie, sprijoană, (înv.) sprijineală, (turcism înv.) iamac. (I-a mulţumit pentru ajutorul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Vă ofer ajutorul meu.) 3. s. concurs, contribuţie, sprijin. (ajutorul lui a fost hotărâtor.) 4. s. ocrotire, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ajutorul unei societăţi.) 5. s. v. milă. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ajutorul bătrâneţelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ajutor preţios.) 9. interj. săriţi! (ajutor!, mă omoară!)
Trimis de siveco, 04.12.2008. Sursa: Sinonime

ajutór (persoană) s. m., pl. ajutóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ajutór (sprijin, asistenţă) s. n., pl. ajutoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AJUTÓR1 ajutori m. Persoană care ajută pe cineva într-o situaţie dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ajutoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AJUT//ÓR2 ajutoroáre n. Susţinere materială sau morală; sprijin; reazem. A da ajutor. ♢ A da o mână de ajutor a ajuta pe cineva. /<lat. adjutorium, adjutor, ajutoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ajutór (ajutoáre), s.n.1. Sprijin. – 2. Persoană care ajută, auxiliar. – 3. Locţiitor, adjunct. Mr. ağutor, megl. jutor. lat. adiūtōrium (Cipariu, gram., 62; Puşcariu 53; Candrea-Dens., 35; REW 173; DAR; Rosetti, I, 162); cf. prov. ajutori. – Der. ajutora, vb., pe care DAR îl consideră a fi reprezentant al unui lat. *adiūtŭlāre, şi Candrea al lui *adiūtōriāre, ambele fiind de prisos, deoarece vb. se explică prin mijloacele interne ale rom.; ajutori, vb. (a ajuta); ajutorie, s.f. (ajutor, asistenţă); ajutorinţă, s.f. (ajutor; contribuţie impusă în Mold., în sec. XVIII, cu caracter tranzitoriu); ajutornic, adj. (milostiv); neajutorat, adj. (lipsit de ajutor).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ajutor, ajutoare s.n. (pub.) donaţie în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluţia din decembrie 1989 (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 17.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ajutór — I. (persoanã) s. m., pl. ajutóri II. (sprijin, asistenţã) s. n., pl. ajutoáre …   Romanian orthography

  • ajutordebăgătorînseamă — ajutor de băgător în seamă expr. persoană cu un rol insignifiant într o instituţie (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Trimis de blaurb, 04.05.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

  • asistenţă — ASISTÉNŢĂ s.f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferinţă sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ♢ Asistenţă socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de… …   Dicționar Român

  • sprijin — SPRÍJIN, sprijine, s.n. 1. Ceea ce serveşte să susţină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. fig. Ajutor, asistenţă, ocrotire. ♦ (concr.) Susţinător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ. Trimis de LauraGellner, 18.01.2009 …   Dicționar Român

  • ajuta — AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. tranz. şi refl. A( şi) da ajutor, sprijin. ♢ expr. (tranz.) A l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ♢ expr. (absol.) Doamne ajută = a)… …   Dicționar Român

  • concurs — CONCÚRS, concursuri, s.n. 1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament şi cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanţi. 2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a… …   Dicționar Român

  • picolo — PÍCOLO s.m. Băiat care serveşte într un restaurant ca ajutor al chelnerului. [var.: pícol s.m.] – Din it. piccolo. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  pícolo s. m., pl. pícoli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • protecţie — PROTÉCŢIE, protecţii, s.f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituţie etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveşte la protejare. ♢ Protecţia muncii = ansamblu de …   Dicționar Român

  • asesor — ASESÓR, OÁRE, asesori, oare, s.m. şi f. (În trecut) Reprezentat al poporului în unele complete de judecată. – Din lat. assesor, fr. assesseur. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  asesór s. m., pl. asesóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • asistent — ASISTÉNT, Ă, asistenţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care asistă, care este de faţă la ceva. 2. s.m. şi f. Persoană care asistă pe cineva, care e de faţă pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic în învăţământul superior, inferior lectorului; persoană… …   Dicționar Român