credul

credul
CREDÚL, -Ă, creduli, -e, adj. Care crede prea uşor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. – Din fr. crédule, lat. credulus.
Trimis de LauraGellner, 23.12.2008. Sursa: DEX '98

Credul ≠ bănuitor
Trimis de siveco, 01.10.2007. Sursa: Antonime

CREDÚL adj. 1. v. naiv. 2. candid, ingenuu, inocent, naiv, neştiutor. (O fiinţă credul.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

credúl adj. m., pl. credúli; f. sg. credúlă, pl. credúle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CREDÚL credulă (creduli, credule) Care crede cu uşurinţă orice; naiv. /<fr. crédule, lat. credulus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CREDÚL, -Ă adj. Care crede prea uşor, se încrede uşor în cineva sau ceva. [cf. fr. crédule, lat. credulus].
Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DN

CREDÚL, -Ă adj. (şi s.) care crede prea uşor, se încrede uşor în cineva sau ceva; naiv. (< fr. crédule, lat. credulus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • crèdul — crè|dul Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • credúl — adj. m., pl. credúli; f. sg. credúlã, pl. credúle …   Romanian orthography

  • credulitate — CREDULITÁTE s.f. Însuşirea de a fi credul, tendinţa de a crede orice cu uşurinţă, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, atis. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  CREDULITÁTE s. 1. v. naivitate. 2.… …   Dicționar Român

  • naiv — NAÍV, Ă, naivi, e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial şi substantivat) 1. Lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată,… …   Dicționar Român

  • bonom — BONÓM, bonomi, s.m. (livr.) Om blând şi credul, cu gusturi şi purtări simple. – Din fr. bonhomme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  bonóm s. m., pl. bonómi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BONÓM bonomi …   Dicționar Român

  • crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… …   Dicționar Român

  • incredul — INCREDÚL, Ă, increduli, e, adj. (Rar) Care nu crede uşor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios,… …   Dicționar Român

  • lesne — LÉSNE adv. Uşor, cu uşurinţă; comod. ♢ loc. adj. Lesne crezător = credul. – Din bg. lesno. Trimis de LauraGellner, 24.03.2009. Sursa: DEX 98  LÉSNE adj. v. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic, scăzut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • încrezător — ÎNCREZĂTÓR, OÁRE, încrezători, oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCREZĂTÓR adj. (franţuzism) confient. (Om încrezător.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98  Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”