alb

alb
ALB, -Ă, albi, -e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris între două rânduri scrise. Armă albă = armă cu lamă de oţel. Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărţită, convenţional, omenirea şi care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. ♢ expr. Alb la faţă = palid. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) nici aşa, nici aşa; b) fără multă vorbă; deodată. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparţine rasei albe. ♦ Cărunt. ♢ expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. fig. Limpede, luminos. ♢ Nopţi albe = nopţi luminoase, obişnuite în perioada solstiţiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° şi 65° nord şi sud, în care nu se produce întunecare completă, din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. Noapte albă = noapte petrecută fără somn. (Rar) Zile albe = viaţă tihnită, fericită. (În basme) Lumea albă = lumea reală. ♦ (pop.; substantivat, f. art.) Zorii zilei. 4. fig. Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fără rimă. II. s.m. Denumire dată, după revoluţia franceză, contrarevoluţionarilor şi conservatorilor. III. s.n. 1. Culoare obţinută prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisă mai sus. ♢ expr. Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; fig. a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect, substanţă etc. de culoare albă (I 1). (pop.) Albul ochiului = sclerotică. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie). Alb de titan = bioxid de titan. IV. s.m. Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (I 1) cu prolificitate şi precocitate ridicate, crescute pentru producţia de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepă. v. s.f. pl. art. Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – lat. albus.
Trimis de ana_zecheru, 19.04.2008. Sursa: DEX '98

Alb ≠ negru
Trimis de siveco, 15.12.2007. Sursa: Antonime

ALB adj., s. 1. adj. (poetic) dalb. (Cal cu coama alb.) 2. adj. coliliu. (Om cu părul alb.) 3. s. (chim.) alb de balenă v. spermanţet; alb de barită v. sulfat de bariu; alb de plumb = ceruză, (înv.) ştiubeci; alb de titan v. bioxid de titan; alb de zinc v. oxid de zinc. 4. s. (zool.) albul-mijlociu = york mijlociu. 5. adj. gol, nescris. (Rând alb pe o foaie scrisă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MOLOTRU ÁLB s. v. sulfină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRAF ÁLB s. v. cocaină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PRONTOSIL ÁLB s. v. sulfanilamidă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. (bot.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. v. strănutătoare.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

alb adj. m., s. m., pl. albi; f. sg. álbă, pl. álbe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

alb s. n.
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

flúture-álb s. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

plop alb s. m. + adj.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

rotoţéle-álbe s. f. pl.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

urs alb s. m. + adj.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALB1 n. 1) Culoare obţinută prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeaţă. ♢ A semna în alb a semna un document înainte de a fi completat. (E scris) negru pe alb nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanţă de această culoare. albul dinţilor. ♢ albul ochiului sclerotică. /<lat. albus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ALB2 albă (albi, albe) 1) Care are culoarea zăpezii. ♢ Carne albă carne de pasăre (din regiunea pieptului) sau de peşte (răpitor). Noapte albă noapte de nesomn. Versuri albe versuri fără rimă. Săptămâna albă săptămâna care precede postul mare când se mănâncă lactate. Ziua albă timpul când s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

alb (álbă), adj. – De culoarea zăpezii, a laptelui. -Mr. albu, megl. alb, istr. ǫb. lat. album (Puşcariu 55; Candrea-Dens., 36; REW 331; DAR); cf. vegl. jualb, genov. arbo, engad. alvo, sp. albo, port. alvo; cf. şi it. alba, prov. aubo, fr. aube, sp. alba, de la f. Este proprie rom. semnificaţia de "fericit", extindere a contrastului între "negru" şi "alb". cf. alboare. Der. albă, s.f. (iapă albă; zori de zi); albeaţă, s.f. (culoare albă; cataractă, pată pe ochi); albele, s.f. pl. (două beţişoare, folosite în jocul cu acelaşi nume); albei, adj. (alb; bălai); albei, s.m. (specie de iarbă); albeţ, s.m. (alburn); albeţe, s.f. (albeaţă); albi, vb. (a albi; a (se) face alb; a încărunţi; a îmbătrîni; a (se) sulemeni; a spăla), care este considerat reprezentant al unui lat. *albῑre, de la albescĕre (Puşcariu 57; Candrea-Dens., 41; REW 320), dar care ar putea fi şi formaţie internă a rom., cf. înroşesc, (în)negresc, albăstresc etc.; albicios, adj.; albiciune, s.f.; albime, s.f.; albineţ, adj. (cu faţa albă; bălai); albişor, adj. (albicios); albişor, s.m. (ban de argint; peşte, obleţ; se spune despre anumite varietăţi de struguri, de prune, de ciuperci); albiţă, s.f. (peşte, obleţ; plantă cu flori galbene); albitor, adj. (care albeşte); albitorie, s.f.; albitură, s.f. (rufe albe, lenjerie; în tipografie, mici piese de plumb care servesc la completarea spaţiului alb dintre litere, cuvinte sau rînduri; bani, arginţi; peşte, plătică, babuşcă); albiu, adj.; albuş, s.n. (substanţă albă care înconjoară gălbenuşul la ou; în Trans.şi Mold., albul ochiului); (î)nălbeală, s.f. (suliman); (î)nălbi, vb. (a spăla; a sulemeni); înălbitor, adj. (care albeşte). Alburn menţionat ca descendent al lui alburnum (Arhiva, XVI, 322; REW 329), este împrumut recent (cf. BL, V, 87). Pentru albeaţă, Pascu, I, 31, propune un lat. *albitia, în loc de albities; însă der. e firească în cadrul rom. Dalb, adj. (alb; fericit), comp. cu de-, de origine pop., prezintă un semantism normal (cf. Bant doalb "cărunt"), căruia uzul poetic, foarte frecvent la Alecsandri, i-a adăugat cea de a doua nuanţă. Albişoară (Puşcariu, Dacor., III, 596 şi REW 328) nu reprezintă lat. albula, ci este o metateză de la albişoară, cf. albişor. Pentru albulus în rom., cf. abur.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Alb — • A white linen vestment with close fitting sleeves, reaching nearly to the ground and secured round the waist by a girdle Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Alb     Alb      …   Catholic encyclopedia

  • ALB — bezeichnet: Fränkische Alb, ein Jura Mittelgebirge im Norden Bayerns Schwäbische Alb, ein Jura Mittelgebirge in Baden Württemberg Alb (Mythologie), ein Wesen der nordischen Mythologie, im Mittelalter ein Zwerg in der Art eines Succubus Alb… …   Deutsch Wikipedia

  • Alb — bezeichnet: Fränkische Alb, ein Jura Mittelgebirge im Norden Bayerns Schwäbische Alb, ein Jura Mittelgebirge in Baden Württemberg Alb (Mythologie), ein Wesen der nordischen Mythologie, auch Elb oder Elfe, im Mittelalter ein Zwerg in der Art eines …   Deutsch Wikipedia

  • Alb — 1 Sf Alp(e). Alb 2 Alb (Alp) Sm Angsttraum erw. fach. (11. Jh.), mhd. alb, ahd. alb, as. alf Stammwort. Aus g. * albi (oder * alba ) m. Alb (mythisches Wesen zwischen Menschen, Göttern und Zwergen, in christlicher Zeit auch als Nachtmahr… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Alb — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. {{{image}}}   Sigles d une seule lettre   Sigles de deux lettres > Sigles de trois lettres …   Wikipédia en Français

  • ALB — o ALB puede referirse a: Alasbarricadas.org, por su abreviatura en jerga de Internet. Albania, por su código ISO 3166 1. Idioma albanés, por su código ISO 639. Johannes Baptista von Albertini, por su abreviatura de autor botánico Alb. Batallón… …   Wikipedia Español

  • alb — /alb/, n. Eccles. a linen vestment with narrow sleaves, worn chiefly by priests, now invariably white in the Western Church but any color in the Eastern Church. [bef. 1100; ME albe, (h)aube ( < MF), OE albe < L alba (vestis) white (garment); cf.… …   Universalium

  • Alb — Alb, n. [OE. albe, LL. alba, fr. L. albus white. Cf. {Album} and {Aube}.] A vestment of white linen, reaching to the feet, an enveloping the person; in the Roman Catholic church, worn by those in holy orders when officiating at mass. It was… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Alb [3] — Alb, Gebirge, s. Rauhe Alb …   Kleines Konversations-Lexikon

  • alb — ×alb conj. žr. alba: Šitai alb antai BzB71 …   Dictionary of the Lithuanian Language

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”