creştere

creştere
CRÉŞTERE, creşteri, s.f. Acţiunea de a creşte. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensităţii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulţire. ♢ Creşterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulţirea şi creşterea animalelor şi păsărilor, a viermilor de mătase, a peştilor şi stupăritului. 4. Educare, educaţie. ♢ loc. adj. Fără creştere = prost crescut, needucat. ♢ expr. Bună creştere = educaţie aleasă. – v. creşte.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Creştere ≠ descreştere, micşorare, scădere
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

CRÉŞTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de creştere al unei fiinţe.) 2. dezvoltare, vegetaţie. (Perioadă de creştere a plantelor.) 3. v. înălţare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultură. 7. v. înmulţire. 8. v. extindere. 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (creştere fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (creştere apelor în matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. mărire, ridicare, sporire. (creştere nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (creştere temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CRÉŞTERE s. v. dezvoltare, evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

créştere s. f., g.-d. art. créşterii; pl. créşteri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • cultură — CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe;… …   Dicționar Român

  • mărire — MĂRÍRE, măriri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) mări1 şi rezultatul ei; mărit. ♦ (fiz.) Operaţie de copiere fotografică prin proiecţie, în scopul obţinerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într o anumită ierarhie… …   Dicționar Român

  • flux — FLUX, fluxuri, s.n. 1. Fază de ridicare periodică a nivelului apei oceanelor sau a mărilor deschise, în cadrul fenomenului de maree, sub influenţa mişcării de rotaţie a Pământului şi a atracţiei Lunii şi a Soarelui. ♦ fig. Revărsare puternică,… …   Dicționar Român

  • expansiune — EXPANSIÚNE, expansiuni, s.f. 1. Creştere a volumului unui sistem fizico chimic (fizicochimic); creştere a volumului unui gaz; extindere pe un spaţiu a unui gaz; detentă (1). 2. Extindere a influenţei şi dominaţiei economice şi politice a unui… …   Dicționar Român

  • acidoză — ACIDÓZĂ s.f. Creştere a acidităţii şi reducere a rezervei alcaline din sânge, din cauza unor tulburări funcţionale în organism. – Din fr. acidose. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98  acidóză s. f., g. d. art. acidózei Trimis de… …   Dicționar Român

  • bunăcreştere — *búnă créştere (politeţe) (a dat dovadă de bunăcreştere) s. f., art. búna créştere (dar: buna lui creştere), g. d. art. búnei créşteri Trimis de Laura ana, 06.06.2007. Sursa: DOOM 2  bună creştere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o bunăcreştere a …   Dicționar Român

  • concrescenţă — CONCRESCÉNŢĂ, concrescenţe, s.f. Creştere împreună, unire patologică a două ţesuturi, a două formaţii anatomice etc. – Din fr. concrescence, lat. concrescentia. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  concrescénţă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • crescendo — CRESCÉNDO adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Crescând, sporind progresiv în intensitate. ♦ (Substantivat, n.) Creştere progresivă a intensităţii sunetelor produse de voce sau de instrumente muzicale. – cuv. it. Trimis de… …   Dicționar Român

  • dilataţie — DILATÁŢIE, dilataţii, s.f. Creştere a dimensiunilor unui corp sub acţiunea căldurii; dilatare. ♦ Coeficient de dilataţie = creşterea unităţii de lungime, de suprafaţă sau de volum a unui corp, raportată la 1 Trimis de LauraGellner, 13.07.2004.… …   Dicționar Român

  • gradaţie — GRADÁŢIE, gradaţii, s.f. 1. Creştere sau descreştere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»