albaneză


albaneză
albanéză (limba) s. f., g.-d. art. albanézei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALBANÉZĂ f. mai ales art. Limba albanezilor. [G.-D. albanezei] /<fr. albanais, it. albanese
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • albanez — ALBANÉZ, Ă, albanezi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Albaniei. 2. adj. Care aparţine Albaniei sau populaţiei ei, privitor la Albania sau la populaţia ei; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba… …   Dicționar Român

  • Abelón — Abelón …   Wikipedia Español

  • Arcillo — Saltar a navegación, búsqueda Arcillo País …   Wikipedia Español

  • albanéz — s. m., adj. m., pl. albanézi; f. sg. albanézã, g. d. art. albanézei, pl. albanéze …   Romanian orthography

  • albanistică — ALBANÍSTICĂ s.f. Studiu al limbii, culturii şi civilizaţiei albaneze. – Din germ. Albanistik. Trimis de ana zecheru, 27.09.2002. Sursa: DEX 98  albanístică s. f., g. d. art. albanísticii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… …   Dicționar Român

  • arnăut — ARNĂÚT, arnăuţi, s.m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din ţările române; p. ext servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală. 2. Specie de grâu de primăvară cu bobul mare şi lunguieţ, de… …   Dicționar Român

  • brad — s. (bot.) 1. (Abies alba) (prin Transilv.) porob. 2. (Picea excelsa) molid, (reg.) molete, molidar. 3. brad roşu (Picea abies) = molid, (reg.) târş, (Transilv.) sihlă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  BRAD s. v. coşciug, pin,… …   Dicționar Român

  • cătun — CĂTÚN, cătune, s.n. 1. Grup de aşezări ţărăneşti care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat. 2. (reg.) Pădurice, hăţiş, desiş. [pl. şi: cătunuri] – cf. alb., scr. k a t u n. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • deliu — DELÍU, ÍE, delii, s.m., adj. (înv.) 1. s.m. Soldat din călărimea uşoară turcă. ♦ (În Ţara Românească şi în Moldova) Soldat din corpul de călăreţi înfiinţat de Minai Viteazul o dată cu corpul beşliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda… …   Dicționar Român

  • mugur — MÚGUR, muguri, s.m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr un vârf vegetativ şi din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzuliţe solzoase. 2. Excrescenţă mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului… …   Dicționar Român