critic


critic
CRÍTIC, -Ă, critici, -ce, adj., subst. I. adj. 1. Care apreciază calităţile şi defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etc.). Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etc., introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediţia respectivă. Ediţie critică = ediţie a unui text sau a unei lucrări însoţită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul şi vaporii acelui fluid au aceeaşi densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. s.m. Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele artistice. III. s.f. Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activităţii unor persoane sau a unor colective. ♦ Critică literară (şi artistică) = ramură a ştiinţei literaturii care analizează, interpretează, apreciază şi orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepţii estetice. Critică de texte = comentarii şi discuţii asupra formei şi conţinutului unui text.expr. (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din fr. critique, lat. criticus.
Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2006. Sursa: DEX '98

Critic ≠ apreciativ, necritic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

crític adj. m., pl. crítici; f. sg. crítică, pl. crítice
Trimis de siveco, 06.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

crític (persoană) s. m., pl. crítici
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CRÍTI//C1 criticcă (criticci, criticce) 1) Care ţine de critică; propriu criticii. 2) Care conţine critică. Articol critic. 3) Care este specific perioadelor de criză. Stare criticcă. /<fr. critique, lat. criticus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CRÍTI//C2 criticci m. Specialist care studiază, interpretează şi apreciază operele de artă (literare sau artistice). /<fr. critique, lat. criticus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CRÍTIC, -Ă adj. 1. De critică, privitor la critică. ♢ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediţie critică = ediţie a unui text literar însoţit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care foloseşte critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ♢ (fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa între starea lichidă şi cea gazoasă. // s.m. Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează şi apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului şi pentru a da artei o anumită orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico].
Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DN

CRÍTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la critică. o aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediţie critică = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic. ♢ bazat pe critică, care foloseşte critica. 2. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. o (fiz.) stare critică = (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă. II. s.m. specialist în probleme de literatură şi artă, care analizează, interpretează şi apreciază operele create. III. s. f. 1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acţiunilor şi creaţiilor oamenilor. o critică literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; critică de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc. 2. apreciere (severă) a însuşirilor, a comportamentului cuiva. (< fr. critique, lat. criticus, gr. kritikos, /III/ kritike)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Critic — Crit ic (kr[i^]t [i^]k), n. [L. criticus, Gr. kritiko s, a critic; prop., an adj. meaning able to discuss, from kri nein to judge, discern. See {Certain}, and cf. {Critique}.] 1. One skilled in judging of the merits of literary or artistic works; …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Critic — Crit ic, v. i. [Cf. F. critiquer.] To criticise; to play the critic. [Obs.] Syn: critique. [1913 Webster] Nay, if you begin to critic once, we shall never have done. A. Brewer. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Critic — Crit ic, a. Of or pertaining to critics or criticism; critical. [Obs.] Critic learning. Pope. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • critic — (n.) 1580s, one who passes judgment, from M.Fr. critique (14c.), from L. criticus a judge, literary critic, from Gk. kritikos able to make judgments, from krinein to separate, decide (see CRISIS (Cf. crisis)). Meaning one who judges merits of… …   Etymology dictionary

  • critic — [n1] analyst, interpreter analyzer, annotator, arbiter, authority, caricaturist, cartoonist, commentator, connoisseur, diagnostic, evaluator, expert, expositor, judge, pundit, reviewer, sharpshooter; concept 348 critic [n2] faultfinder, detractor …   New thesaurus

  • critic — [krit′ik] n. [L criticus < Gr kritikos, a critic, orig., critical, able to discern < krinein: see CRISIS] 1. a) a person who forms and expresses judgments of people or things according to certain standards or values b) such a person whose… …   English World dictionary

  • critic — index malcontent Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • CRITIC — Intelligence Report (Governmental » Military) …   Abbreviations dictionary

  • critic — ► NOUN 1) a person who expresses an unfavourable opinion of something. 2) a person who reviews literary or artistic works. ORIGIN Greek kritikos, from krit s a judge …   English terms dictionary

  • Critic — Not to be confused with Critique. For other uses, see Critic (disambiguation). Critic by Lajos Tihanyi. Oil on canvas, c. 1916. A critic is anyone who expresses a value judgement. Informally, criticism is a common aspect of all human expression… …   Wikipedia


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.