albiciune


albiciune
ALBICIÚNE s.f. (fam.) Albeaţă. – Alb + suf. -iciune.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALBICIÚNE s. v. albeaţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

albiciúne s. f., g.-d. art. albiciúnii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • albescenţă — ALBESCÉNŢĂ s.f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence. Trimis de ana zecheru, 13.11.2002. Sursa: DEX 98  albescénţă s. f., g. d. art. albescénţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ALBESCÉNŢĂ s …   Dicționar Român

  • alb — ALB, Ă, albi, e, adj., subst. I. adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. ♢ Carne albă = carne de pasăre sau de peşte. Hârtie (sau coadă) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spaţiu nescris… …   Dicționar Român

  • albeaţă — ALBEÁŢĂ s.f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [var.: albéţe s.f.] – Alb + suf. eaţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ALBEÁŢĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (albeaţă unui… …   Dicționar Român